avocatnet.ro 
Articol scris de Alexandru Nuță, Senior Associate R&R Partners
Fără a încerca să subminăm în vreun fel dreptul fiecărei persoane de a decide singură dacă dorește să fie vaccinată, trebuie să subliniem faptul că la nivel național autoritățile statului au demarat o campanie de vaccinare în masă a populației împotriva Sars-Cov 2, considerând acest lucru o chestiune de siguranță națională. Totodată, trebuie precizat că majoritatea specialiștilor din domeniul sănătății aprobă și încurajează vaccinarea, considerând-o cea mai bună și totodată sigură metodă de luptă împotriva pandemiei de Sars-Cov 2.
Cu toate acestea, așa cum era și normal, dreptul la liberă exprimare a rămas în continuare un drept fundamental recunoscut la nivel constituțional și cel puțin sub aspect legislativ (expres) acesta nu a căpătat anumite limitări.
 |
Pe de altă parte, dreptul la liberă exprimare, deși este un drept fundamental, acesta, ca mai toate drepturile și libertățile constituționale, nu poate avea un caracter absolut, întrucât, exercitat în anumite condiții, acesta poate aduce atingere altor drepturi fundamentale. Tocmai de aceea, libertatea de exprimare poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii publice și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
În mod evident, o analiză a proporționalității restrângerii dreptului la liberă exprimare în contextul relațiilor de muncă comportă discuții foarte tehnice / juridice și, totodată, foarte sensibile, întrucât limita între dreptul angajatorului de a-și exercita atributul răspunderii disciplinare și încălcarea libertății fundamentale de exprimare a salariatului este una foarte fină.
Fără a aduce atingere dreptului la liberă exprimare a salariatului, angajatorul poate analiza dacă reprezintă abatere disciplinară modalitatea prin care acesta înțelege să își propage opiniile / convingerile cu privire la vaccinare. Spre exemplu, ar putea fi considerată abatere disciplinară fapta salariatului de a trimite un număr foarte mare de mesaje (pe e-mail, WhatsApp etc.) pe această temă către toți colegii de muncă, folosind totodată mijloacele de comunicare puse la dispoziție de către angajator (telefonul de serviciu, adresa de e-mail de serviciu etc.), ori fapta salariatului de a împărți la locul de muncă materiale (pliante) pe diverse teme mai mult sau mai puțin conspiraționiste, făcând în acest fel o adevărată propagandă într-un spațiu ce ar trebui destinat exclusiv îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.
Totodată, s-ar putea încadra în sfera abaterilor disciplinare fapta salariatului prin care acesta îi deranjează pe ceilalți colegi, distrăgându-le atenția de la sarcinile de serviciu în mod repetat, fără a prezenta relevanță natura temelor pe care acesta le aduce în discuție. Toate aceste exemple pot duce la perturbarea activității angajatorului sub aspectul scăderii productivității și al randamentului salariatului în cauză și al colegilor acestuia.
În concluzie, apreciem că angajații ar trebui să acționeze cu prudență și reticență când vine vorba de exprimarea opiniilor și convingerilor într-un mod care ar putea aduce atingere bunei desfășurări a activității angajatorului și a relațiilor de muncă în general.
Corelativ, aceeași atitudine de prudență și reticență ar trebui adoptată și de către angajatori atunci când vor să demareze procedura cercetării și răspunderii disciplinare a salariaților pentru astfel de fapte, încercând pe cât posibil să găsească un echilibru între interesul bunei desfășurări a activității acestuia și dreptul la liberă exprimare al salariaților.
Pmpmpreda