Legislația muncii trebuie modificată curând pentru a implementa două directive europene. Ce noutăți sunt așteptate?

În primul rând, este vorba de Directiva europeană 1.158/2019, care trebuie transpusă la noi până pe 2 august 2022.

Deși mulți oferă opțional programul de lucru flexibil, acesta va deveni obligatoriu de luat în calcul de către orice angajator. Obligatoriu în sensul că fiecare angajator va trebui să ia în considerare solicitările propriilor angajați de a trece pe un program de lucru flexibil, atunci când aceștia au în îngrijire un copil sau o persoană grav bolnavă.

O altă noutate va fi apariția concediului de îngrijitor de cinci zile lucrătoare, pe care vor putea să-l ceară salariații care au grijă de o rudă grav bolnavă (sau de orice persoană grav bolnavă care stă în aceeași locuință cu ei). Deși în Parlament există o propunere legislativă care pare că va acoperi această cerință, este vorba numai de bolnavii de cancer, nu de orice fel de boală (așa că e nevoie de ajustări dacă acest proiect va transpune obligația din directivă).

În al doilea rând, este vorba de Directiva europeană 1.152/2019, care trebuie transpusă la noi până pe 1 august 2022.

Actul normativ instituie o obligație pentru angajatori de a furniza în scris mai multe informații decât în prezent despre raporturile de muncă. Deși majoritatea elementelor din această informare deja se regăsesc la noi în Codul muncii și fac parte din contractul individual de muncă, există și unele chestiuni care se vor modifica sau care vor fi nou-introduse.

De exemplu, dacă modelul de organizare a muncii este previzibil, se vor indica durata zilei de muncă standard sau a săptămânii de muncă standard a salariatului și orice prevederi privind orele suplimentare și remunerația aferentă acestora și, dacă este cazul, modalitățile privind munca în schimburi. Iar dacă modelul de organizare a muncii este imprevizibil, se vor indica principiul conform căruia programul de lucru este variabil, numărul de ore garantate în plată și remunerația pentru munca prestată în plus față de orele garantate, orele și zilele de referință în care lucrătorului i se poate cere să lucreze, perioada minimă de înștiințare prealabilă la care are dreptul lucrătorul înainte de începerea unei sarcini de serviciu.

Totodată, se va putea stabili ca perioada de probă să aibă până la șase luni (sau chiar mai mult în unele cazuri), față de maximul de patru luni trecut în prezent în Codul muncii.

Pe deasupra, vor exista reguli speciale pentru angajatorii care au un model imprevizibil de organizare a muncii. Adică salariaților li se va putea cere să lucreze dacă sunt îndeplinite (cumulativ) aceste două condiții:

• munca este prestată în cadrul unor ore și zile de referință prestabilite;
• lucrătorul este informat de angajatorul său în privința unei sarcini de serviciu cu respectarea unei perioade rezonabile de înștiințare prealabilă.

Dacă nu-i îndeplinită nicio cerință sau dacă e îndeplinită numai una din două, salariații vor putea refuza să muncească fără să suporte consecințe negative.

Atenție! Pentru a se aplica efectiv în România, prevederile celor două directive trebuie transpuse prin lege sau ordonanță până la începutul lunii august.