CNCD: Firmele private nu pot fi acuzate de discriminare când nu răspund în maghiară unei petiții formulate în această limbă

“Neacordarea unui răspuns în limba maghiară la o petiție formulată în această limbă de către o societate comercială nu reprezintă discriminare” conform O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, stabilește, mai exact, Hotărârea nr. 776/2021 a CNCD.

După cum apare în hotărârea CNCD, totul a plecat de la o situație în care un cetățean de etnie maghiară a fost apostrofat de un angajat al unei benzinării dintr-un județ în care sunt mulți vorbitori de limbă maghiară că nu vorbește limba română.

Ulterior, reclamantul a cerut companiei ce deține acea benzinărie sancționarea angajatului acesteia, printr-o sesizare scrisă în limba maghiară, la care a primit răspuns scris doar în limba română, ceea ce consideră a fi discriminare.

Pe de altă parte, compania reclamată spune că reclamantului nu i s-a refuzat, niciun moment, accesul la serviciile benzinăriei pe criterii etnice, iar acesta a mers la casa de plată, a achitat carburantul și a cerut caietul de reclamații.

În hotărârea dată în acest caz, CNCD spune că “privind acordarea unui răspuns în limba română la o sesizare formulată în limba maghiară, Colegiul director constată că nu există obligația unei societăți comerciale de a utiliza limba unei comunități minoritare în comunicare, legislația și tratatele internaționale în domeniu stabilind o astfel de obligație doar față de unele persoane juridice de drept public”. Așadar, nu poate fi vorba despre o discriminare în acest caz.

De fapt, așa cum stabilește OUG 57/2019 privind Codul administrativ, “în unitățile/ subdiviziunile administrativ-teritoriale în care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, stabilit la ultimul recensământ, autoritățile administrației publice locale, instituțiile publice aflate în subordinea acestora, precum și serviciile publice deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceștia, și a limbii minorității naționale respective”.

În plus, folosirea limbii minorităților naționale în zonele în care acestea nu ating ponderea amintită mai sus poate fi stabilită de autoritățile locale printr-o hotărâre.

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare stabilește că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenență la o categorie defavorizată.

De asemenea, vorbim despre discriminare și în cazul oricărui alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.