Ce se va întâmpla dacă neplata dărilor cu reținere la sursă s-a produs dintr-o eroare

„Eroarea poate reprezenta o cauză de neimputabilitate în condițiile articolului 30 din Codul penal, care exclude existența infracțiunii (art. 23 alin. 1 din Codul penal). Efectele acestei cauze de neimputabilitate nu se răsfrâng, însă, asupra participanților care nu s-au aflat într-o astfel de eroare, aceștia urmând a răspunde pentru fapta săvârșită cu intenție (art. 23 alin. 2 din Codul penal). (...)

Desigur, organelor judiciare le revine sarcina de a analiza, de la caz la caz, în ce măsură o eroare de fapt sau de drept invocată ar putea atrage caracterul neimputabil al faptei. În schimb, în ipoteza în care fapta rămâne imputabilă și sunt întrunite și celelalte trăsături ale infracțiunii, eroarea făptuitorului ar putea intra în categoria circumstanțelor atenuante judiciare, fiind avută în vedere la individualizarea pedepsei”, a lămurit, la solicitarea avocatnet.ro, Alina-Adriana Arseni, Senior Tax Lawyer la Dobrinescu Dobrev SCA.

Important de precizat este că fapta poate implica mai multe persoane din cadrul unei societăți, fiecare în parte riscând o pedeapsă în conformitate cu implicarea sa. Dacă fapta s-a produs dintr-o neatenție, atunci invocarea erorii poate fi de mare ajutor.

Reincriminarea neplății impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă (lista lor exactă e aici) a fost introdusă, prin OUG 130/2021, la articolul 6^1 din Legea prevenirii și combaterii evaziunii fiscale. Aceasta figurase în trecut la articolul 6, înainte de a fi declarată neconstituțională, însă într-o formă ușor diferită. Deși noua formă nu mai prevede forma de vinovăție cu care se poate comite fapta, ne raportăm la Codul penal pentru a afla că aceasta poate fi comisă numai cu intenție.

„Deși actualul articol 6^1 din Legea 241/2005 nu mai prevede expres forma de vinovăție cu care se poate comite fapta, așa cum prevedea articolul 6, aceasta poate fi comisă doar cu intenție, raportat la articolul 16 alineatul 6 din Codul penal, care prevede că: «Fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie. Fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres». Astfel, făptuitorul trebuie să prevadă rezultatul faptei sale, și anume ca impozitul sau contribuția să nu ajungă în bugetul căruia îi este destinată suma respectivă, precum și să urmărească sau să accepte, după caz, producerea acestuia”, a detaliat Alina-Adriana Arseni.

Forma veche a infracțiunii (fostul articol 6):	Forma nouă a infracțiunii (actualul articol 6^1):
„Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 6 ani reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.”	„Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexa la prezenta lege.”

În altă ordine de idei, Guvernul va nuanța infracțiunea în așa fel încât să nu se facă dosare penale în cazul companiilor care sunt de bună-credință și au doar probleme financiare temporare.

„Astfel, legiuitorul delegat își propune să prevină supraîncărcarea organelor de urmărire penală cu sesizări efectuate cvasiautomat după expirarea termenului legal (neplata în 60 de zile de la scadență - n. red.), fără a lua în considerare circumstanțele concrete care au determinat neplata sumelor respective, precum și să vină în sprijinul contribuabililor, pentru a preveni blocajul activității lor”, a adăugat specialista.