Angajatorii ar putea impune în continuare salariaților masca de protecție obligatorie la locul de muncă

Chiar dacă nu mai suntem sub incidența restricțiilor impuse la nivel general, în contextul stării de alertă (care a expirat pe 8 martie) angajatorul trebuie să fie în posesia / să întocmească un plan de prevenție și protecție care va fi revizuit ori de câte ori intervin modificări ale condițiilor de muncă, la apariția unor riscuri noi și în urma producerii unui eveniment.

În urma evaluării riscurilor pentru fiecare loc de muncă/post de lucru se stabilesc măsuri de prevenire și protecție, de natură tehnică, organizatorică, igienico-sanitară și de altă natură, necesare pentru asigurarea securității și sănătății lucrătorilor. Aceste dispoziții sunt prevăzute de art. 46 alin (1) și (2) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 (Legea SSM), nefiind legate de starea de alertă și/sau urgență, dar sunt obligatorii.

În același timp, categoriile de materiale igienico-sanitare, precum și locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă și se acordă în mod obligatoriu gratuit de către angajator, potrivit art. 15 din Legea nr. 319/2006.

Astfel, în funcție de specificul activității desfășurate și de domeniul de activitate, angajatorul va stabili, pe baza planului de prevenție și protecție, măsurile necesare și echipamentul de protecție adecvat.

Suplimentar, conform dispozițiilor art. 242 lit. a) și 178 alin (2) din Codul muncii, în cuprinsul regulamentelor interne sunt prevăzute în mod obligatoriu reguli privind securitatea și sănătatea în muncă, iar salariații au obligația de a respecta măsurile de securitate și sănătate a muncii în unitate, potrivit art. 39 alin (2) lit. e).

În funcție de prevederile regulamentului intern, încălcarea normelor acestuia poate constitui abatere disciplinară dacă sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii, adică fapta are legătură cu munca salariatului, a fost săvârșită cu vinovăție și au fost încălcate dispozițiile legale, ale regulamentului intern, contractului individual sau colectiv de muncă, ori ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Practic, măsurile necesare sunt luate de către angajator și prevăzute atât în planul de prevenție și protecție, cât și regulamentul intern, iar salariatul are obligația de a le respecta. În măsura în care salariatul consideră că dispozițiile regulamentului intern îi încalcă drepturile, poate sesiza angajatorul și, ulterior, chiar instanța competentă, potrivit art. 245 din Codul muncii.

Pot fi luate în considerare și recomandările autorităților, însă decizia angajatorului trebuie să fie în egală măsură legală, necesară și justificată.