avocatnet.ro 
Detașarea unui lucrător de la o companie străină pe teritoriul României are și implicații fiscale, iar întrebarea cu privire la regimul de impozitare care i se va aplica acestuia ar trebui pusă de la bun început: va fi considerat rezident de legislația română fiscală sau nerezident?
Codul fiscal român ne definește persoana nerezidentă fiscal în România ca fiind orice persoană fizică ce NU îndeplinește criteriile prevăzute de pct. 28 al art. 7 din Codul fiscal, adică ce nu îndeplinește condițiile de a fi persoană fizică rezidentă (totodată, nerezidentă e orice persoană fizică cetăţean străin cu statut diplomatic sau consular în România, cetăţean străin care este funcţionar ori angajat al unui organism internaţional şi interguvernamental înregistrat în România, cetăţean străin care este funcţionar sau angajat al unui stat străin în România şi membrii familiilor acestora).
Cetățeanul străin detașat să lucreze pe teritoriul României de o firmă străină va fi considerat automat cetățean rezident și taxat ca atare în momentul în care îndeplinește nu toate, ci măcar una dintre următoarele condiții:
a) are domiciliul în România;
b) centrul intereselor vitale ale persoanei este amplasat în România;
c) este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade care depăşesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
d) este cetăţean român care lucrează în străinătate, ca funcţionar sau angajat al României într-un stat străin.
Dar contează de unde vine acest străin? Pentru că suntem obișnuiți să distingem adesea între noi, cetățenii europeni, și restul cetățenilor, ai statelor terțe Uniunii Europene. Mai exact, contează dacă străinul vine din Uniunea Europeană sau dacă e cetățean al unui stat care nu face parte din Uniune? În cadrul unui recent webinar despre angajarea străinilor în România organizat de avocatnet.ro, Nadia Oanea, consultant fiscal și expert contabil, managing partner al NOA Tax & Training, a explicat că nu contează dacă vorbim de un cetățean UE sau non-UE. Discuția privind încadrarea ca rezident sau nerezident este aceeași fie că vorbim de un cetățean european, pakistanez, american, britanic ori neozeelandez.
Ce înseamnă dacă Fiscul pune „eticheta” de cetățean rezident străinului, la îndeplinirea vreuneia dintre aceste condiții? Că respectivul va trebui să plătească în România impozit pe venitul său mondial - România și orice altă țară. Dacă nu e considerat rezident, practic, străinul va datora în România doar impozit pe salariul din contractul de detașare în România, potrivit Nadiei Oanea, iar asta, desigur, în condițiile tratatelor de evitare a dublei impuneri pe care România le are (sau nu) încheiate cu statul său de rezidență fiscală (toate convențiile semnate de România cu alte state sunt listate aici).
Criteriul celor 183 de zile poate fi cunoscută uneori chiar de la bun început, dacă se știe din start că cetățeanul va sta mai mult de 183 de zile în România pentru a lucra pentru angajatorul român pentru că asta prevede detașarea. Practic, a explicat Nadia Oanea, nerezidentul ar trebui să știe că la trecerea celor 183 de zile trebuie să depună un chestionar privind stabilirea rezidenței fiscale la Fiscul român, astfel încât autoritatea să decidă dacă respectivul devine rezident fiscal în România sau nu.
Cert e că responsabilitatea, aici, este a nerezidentului cu privire la îndeplinirea acestor obligații. Acesta va trebui să-și deschidă un cont în SPV (chestiune posibilă inclusiv pentru nerezidenți, cum a subliniat și expertul contabil în cadrul webinarului) și să depună chestionarul acolo.
Notă: ANAF a pus la dispoziție în 2021 un ghid special pentru stabilirea rezidenței fiscale, valabil și în prezent, care explică ce documente trebuie depuse de străin, care e mecanismul de stabilire a rezidenței fiscale aici folosit de Fisc, care e procedura ș.a.m.d. - ghidul e disponibil aici.
Ce înseamnă, concret, centrul intereselor vitale amplast în România?
Chiar Codul fiscal definește acest termen: locul de care relaţiile personale şi economice ale persoanei fizice sunt mai apropiate. În analiza relaţiilor personale se va acorda atenţie familiei soţului/soţiei, copilului/copiilor, persoanelor aflate în întreţinerea persoanei fizice şi care sosesc în România împreună cu aceasta, calitatea de membru într-o organizaţie caritabilă, religioasă, participarea la activităţi culturale sau de altă natură. În analiza relaţiilor economice se va acorda atenţie dacă persoana este angajat al unui angajator român, dacă este implicată într-o activitate de afaceri în România, dacă deţine proprietăţi imobiliare în România, conturi la bănci în România, carduri de credit/debit la bănci în România.
„Acolo unde e familia, acolo unde obținem cea mai mare parte a veniturilor, acolo unde avem cea mai mare parte a proprietăților, unde avem cele mai strânse relații sociale, unde mergem la biserică, unde mergem la club ș.a.m.d. În momentul în care un nerezident e detașat aici e important să nu ne limităm doar la contractul de detașare, ci, practic, să încercăm să înțelegem și situația lui personală: cine mai vine cu străinul, își cumpără o casă aici, are o locuință pusă la dispoziție temporar, pe baza unui contract de închiriere? Toate lucrurile acestea sunt foarte importante.
Și pentru cei angajați direct de un angajator român, analiza aceasta e importantă”, a subliniat Nadia Oanea în cadrul recentului webinar.
Întreaga discuție pe tema străinilor care vin în România să lucreze pentru firme române se regăsește în înregistrarea webinarului, disponibilă aici. Concluzia importantă pentru firmele care „găzduiesc” lucrătorii străini e că acestora nu le revin obligații legate de stabilirea rezidenței fiscale a străinilor în România, adică nu este în sarcina lor să depună nimic pentru respectivii angajați, însă indicat ar fi să îi informeze pe aceștia despre aceste obligații într-o formă care să le fie la îndemână și ușor de înțeles.