CJUE face precizări cu privire la protecția împotriva dublei incriminări pe care o oferă dreptul UE în două cauze ce vizează dreptul concurenței

Printr-o hotărâre dată azi, Curtea s-a pronunțat în două cauze în materia interdicției dublei incriminări, statuate inclusiv la nivelul dreptului UE (Carta drepturilor fundamentale ale UE prevede că nimeni nu poate fi judecat ori condamnat pentru o infracțiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, conform legii).

Pe scurt, despre situațiile de fapt din cele două cauze:

• C-117/20 bpost: în Belgia, o societate care a aplicat un regim de reduceri considerat discriminatoriu pentru unii clienți a fost sancționată o dată de autoritatea de reglementare, iar, ceva ani mai târziu, a fost sancționată (amendată) și de autoritatea de concurență belgiană pentru abuz de poziție dominantă; doar că amenda dată de autoritatea de reglementare a fost anulată de judecătorii belgieni; în consecință, societatea a cerut ca și a doua procedură, cea în fața autorității de concurență, să fie anulată, în temeiul principiului interdicției dublei incriminări;
• Cauza Nordzucker și alții: în Austria, autoritatea de concurență a pornit la sancționarea a două societăți germane care ar fi încălcat nu doar dreptul UE în materie de înțelegeri, ci și dreptul concurenței austriac, în urma unei întâlniri telefonice între cele două companii care au discutat condiții de piață din Austria în domeniul de producție a celor două companii - producția de zahăr, mai exact; doar că această întâlnire telefonică mai fusese deja sancționată și de autoritatea germană de concurență.

„Întrunită în Mare Cameră, Curtea amintește, în cele două cauze, că aplicarea principiului ne bis in idem este supusă unei duble condiții: este necesar, pe de o parte, ca o decizie anterioară să fi devenit definitivă (condiția „bis”) și, pe de altă parte, ca aceleași fapte să facă obiectul deciziei anterioare și al procedurilor sau al deciziilor ulterioare (condiția „idem”).

Curtea precizează că, în dreptul concurenței, la fel ca în orice alt domeniu al dreptului Uniunii, criteriul relevant pentru a aprecia existența aceleiași încălcări (condiția „idem”) este cel al identității faptelor materiale, înțeles ca existență a unui ansamblu de împrejurări concrete legate indisociabil între ele care au condus la achitarea sau la condamnarea definitivă a persoanei în cauză. Aceasta amintește totuși că legea poate institui restrângeri ale exercitării unui drept fundamental cum este cel conferit prin interzicerea dublei incriminări (principiul ne bis in idem), dacă ele respectă substanța acestor drepturi, dacă sunt necesare și răspund efectiv unor obiective de interes general recunoscute de Uniune”, scrie în decizia CJUE dată azi în cauzele C-117/20 bpost și C-151/20 Nordzucker.

Particularizând, în primul caz, când două autorități distincte au sancționat același comportament, a fost vorba de o încălcare a dreptului concurenței, pe de o parte, iar, pe de altă parte, de nerespectarea unei reglementări sectoriale. Practic, aici vorbim de o restrângere permisă a aplicării principiului interdicției dublei incriminări. „Acest cumul de proceduri și de sancțiuni este însă condiționat de existența unor norme clare și precise care să permită să se prevadă actele și omisiunile care pot face obiectul acestora, precum și coordonarea dintre cele două autorități competente. Mai mult, cele două proceduri trebuie să fi fost desfășurate într-un mod suficient de coordonat într-un interval de timp apropiat și ansamblul sancțiunilor aplicate trebuie să corespundă gravității încălcărilor săvârșite. În caz contrar, a doua autoritate publică ce intervine încalcă interdicția privind dubla incriminare prin inițierea procedurilor”, a stabilit CJUE.

În al doilea caz, „principiul ne bis in idem nu se opune ca o societate să fie anchetată de o autoritate de concurență a unui stat membru și să i se aplice o amendă pentru o încălcare din cauza unui comportament care a avut un obiect sau un efect anticoncurențial pe teritoriul acestui stat membru, în condițiile în care acest comportament a fost deja menționat de o autoritate de concurență a altui stat membru într-o decizie definitivă”.