Scumpul nostru Bucuresti

Intelepciunea populara spune ca Romania, desi scumpa pentru locuitorii ei, e o tara ieftina pentru straini. Judecata, care porneste de la o comparatie de bun-simt - cea dintre salariile noastre si salariile lor - merita analizata dintr-o alta perspectiva: cea a comparatiei dintre preturile noastre si preturile lor. S-ar putea sa descoperim ca iesim mai ieftin daca ne facem cumparaturile la Amsterdam.

Zara, un magazin spaniol care si-a castigat faima ca vinde haine stilate la preturi mici, si-a deschis o reprezentanta in Bucuresti. Daca insa te uiti pe etichete, vezi ca bluza pe care o poti lua cu 20 de euro in Spania o cumperi in Romania cu 1.900.000 lei, adica 52,7 euro. Perechea de pantofi barbatesti care in Amsterdam costa 29,95 euro face in Romania 2.200.000 lei, adica 61 de euro. Iar puloverul de lana pentru care in Germania dai 15 euro e aici cam 40 de euro. O masa cu trei feluri la un restaurant parizian, cu tot cu vin sau bere, costa cam 20 de euro - cam cat intr-un restaurant bun de la noi. De ce oare spunem ca ne-ar placea preturile romanesti daca am avea si noi salarii occidentale? Comparatii punctuale, ca acestea, face orice roman care ajunge in strainatate.

Fara nici o indoiala, Romania e scumpa pentru romanii obisnuiti, dar a devenit scumpa si pentru expatriati ori pentru romanii cu salarii de top. Intr-un clasament Mercer Human Resource Consulting pe 2005, care ia in calcul un cos standard de produse si servicii din 144 de capitale ale lumii, Bucurestiul figureaza, cu un indice de 71,4, pe acelasi loc cu Seattle, fiind cu doar patru sutimi in urma Detroitului si mai scump decat Montrealul ori Clevelandul.

Dar poate mai interesant decat locul pe care Bucurestiul il ocupa in clasamentul costului vietii in diverse capitale - alcatuit de Mercer pentru multinationalele care au nevoie de criterii de stabilire a salariilor expatriatilor - e felul in care a evoluat Bucurestiul in acest clasament. Daca luam in calcul nu indexul Mercer in valoare absoluta, ci cresterea acestuia, se poate spune ca Bucurestiul a avut cea mai mare crestere in 2005 fata de 2004, dupa Varsovia.

O explicatie a preturilor mari tine de relatia dintre comerciantul roman si creatorul marcii, care nu poate influenta in nici un fel pretul la raft. Cele mai multe marci internationale ajung in Romania prin franciza iar francizorului ii este interzisa politica impunerii de preturi companiei francizate, spune Razvan Blid, director comercial al CHR Consulting. "Se fac in schimb recomandari de pret sau se folosesc alte metode, cea mai uzuala fiind cea prin care produsul se furnizeaza cu pretul de vanzare pe factura, iar francizatului i se inscrie un discount pe factura. La noi, retailul presupune adaosuri comerciale (in sezon) intre 100% si 200%, in alte sfere se practica 50% -100%", spune Blid. Taxele vamale impovareaza, si ele, preturile. Directorul de la CHR Consulting spune ca toti francizorii includ in constructia preturilor de vanzare taxele vamale, care sunt intre 20% si 50%.

Potrivit datelor companiei imobiliare Eurisko, pretul chiriilor in zona Magheru variaza intre 30 si 120 de euro pentru un metru patrat. Ceea ce inseamna ca din punctul de vedere al chiriilor pentru birouri, Bucurestiul are valori apropiate capitalelor vecine, desi e considerat un oras relativ ieftin, potrivit unui studiu efectuat de CB Richard Ellis pentru primul semestru din 2005, avand ca obiect sapte tari din Europa Centrala si de Est. Cu o chirie de 18 euro/mp pe luna, Bucurestiul e doar putin mai ieftin decat Praga (18,5 euro), Budapesta (20 euro) sau Varsovia (20 euro).

La capitolul apartamente de inchiriat, Romania a ajuns insa la tarife care ar face invidiosi pe proprietarii cehi sau spanioli de apartamente: avem chirii de 250 de euro pentru o garsoniera, 400 de euro un apartament cu doua camere semicentral si aproape 2.000 de euro pentru un apartament de lux. "Chiria intr-un apartament mediu din Bucuresti depaseste salariul mediu net pe economie, in timp ce acelasi nivel nominal al chiriei inseamna o treime din salariul mediu net din Spania sau jumatate din bursa de student in Suedia", spune Liviu Voinea de la Grupului de Economie Aplicata. Iar preturile apartamentelor de inchiriat sunt asemanatoare si in celelalte orase mari din tara, in special in centrele universitare, desi nivelul salariilor este mai mic decat in Bucuresti.

Preturile locuintelor din Bucuresti le depasesc substantial pe cele din Sofia, fiind, in unele situatii, cu 50% mai mari, dupa cum arata un studiu comparativ al pietei de pe site-ul bulgaresc www.imot.bg. Desi nivelul de trai si salariile din Romania respectiv Bulgaria sunt comparabile, preturile pe metru patrat sunt mai mari in Bucuresti: daca pretul mediu pe metru patrat este de 593 de euro in Sofia, in Bucuresti ajunge pana la 890 euro/mp pentru garsoniere.

In Varsovia, care are o populatie cu 15% mai mica decat cea a Bucurestiului, s-au livrat, incepand cu 2001, peste 60.000 de apartamente, dintre care 12.500 numai anul acesta. Si nu numai numarul caselor difera, ci si pretul, dar invers proportional. La noi, pretul pe metru patrat pentru un apartament care se adreseaza "segmentului mediu" se situeaza intre 1.100 si 1.800 euro. In Polonia, in schimb, preturile constructiilor noi oscileaza intre 850 si 1.400 de euro/mp, arata datele ESOP, in conditiile in care venitul lunar mediu brut in Polonia este de aproximativ 580 de euro, in timp ce in Romania este de 273 de euro, deci jumatate.

Cei cincisprezece ani de tranzitie au facut din Romania o tara inaccesibila pentru majoritatea locuitorilor ei. Intarzieri si decizii politice proaste, investitii putine, consum in continua crestere, control fiscal ineficient. Acestea ar fi motivele pentru care preturile romanesti arata astfel. Asa ca, daca ne permitem, e preferabil sa ne facem macar o vreme cumparaturile la Amsterdam, Roma sau Madrid.