Mai există, pe viitor, riscul ca inspectorii să se uite greșit la indemnizațiile de deplasare și să reconsidere sumele de bani acordare șoferilor?

Legea nr. 72/2022 a venit cu două vești bune pentru firmele de transport transfrontalier și nu numai (în mare, cam orice firmă ce trimitea în deplasări externe regulate angajați ai săi): una pentru situații din trecut - o amnistie fiscală - și o alta pentru situațiile de acum înainte. Concret, legea a pus pe același palier fiscal toate cele trei tipuri de indemnizații de deplasare: 

• indemnizația de detașare;
• indemnizația de delegare;
• indemnizația de mobilitate.

• în țară, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru indemnizație, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul autorităților și instituțiilor publice, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat;
• în străinătate, 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru diurnă, prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, în limita a trei salarii de bază corespunzătoare locului de muncă ocupat.

Ca urmare a noii legi, sfătuiau recent unii avocați, firmele unde aceste deplasări sunt, să zicem, chestiuni la ordinea zilei în activitatea curentă ar trebui să-și revizuiască contractele și să modifice clauzele contractuale cu salariații și, dacă este cazul, cu partenerii contractuali, pentru a le alinia în mod corect noilor reglementări fiscale - o atenție deosebită ar trebui dată clauzelor de mobilitate.

„O prevedere semnificativă (din noua lege - n.red.) este încadrarea indemnizației de mobilitate în aceeași categorie fiscală cu indemnizațiile de delegare/ detașare. Modificarea legislativă este binevenită, întrucât la nivel național există o confuzie legată de încadrarea salariaților ca având loc de muncă mobil. Concret, în contractul individual de muncă, la secțiunea «Locul muncii» trebuie specificat dacă acesta este fix (cu indicarea adresei) sau mobil, caz în care în contract se va stipula o clauză de mobilitate conform art. 25 din Codul muncii, în temeiul căreia salariatul va beneficia de o indemnizație suplimentară a cărei valoare se stabilește prin negociere între părți”, spuneau cei de la Biriș Goran recent într-un material despre încadrarea locului de muncă drept stabil sau mobil. 

Legea 72 și recenta implementare a „Pachetului Mobilitate I” (cu modificările din Legea nr. 16/2017) ar trebui să pună punct multor neînțelegeri anterioare privind situațiilor de detașare/delegare, reîncadrărilor făcute de inspectori a sumelor primite de angajați ca fiind venituri salariale ș.a.m.d..

S-a întâmplat deseori până acum ca organele fiscale să considere că șoferii camioanelor aflați în efectuarea de operațiuni transfrontaliere nu sunt nici delegați, nici detașați pentru că în cazul lor nu are loc o schimbare temporară a locului de muncă, iar premisa de la care plecau inspectorii era aceea că pentru a putea fi delegați sau detașați respectivii salariați ar fi trebuit să aibă un loc de muncă fix, permanent, în România - ceea ce, în mod evident, nu poate fi vorba în cazul acestor conducători auto.

Și, totuși, Legea nr. 16/2017 deja prevedea, înainte de noutățile sus-menționate, că salariații operatorilor de transport care efectuează operațiuni de transport transnațional ar trebui să fie considerați delegați. Doar că inspectorii susțineau că activitatea acestor șoferi nu e una temporară, ci permanentă, de unde rezulta recalificarea indemnizațiilor primite de șoferi ca fiind, eventual, niște indemnizații de mobilitate al căror tratament fiscal e identic cu al veniturilor salariale, așa cum explica recent Mihai Anghel, avocat asociat TZA, în cadrul unui webinar recent organizat de avocatnet.ro. 

Acum că toate cele trei indemnizații de deplasare au același regim, aceste discuții în contradictoriu cu organele de control nu ar trebui să mai existe. Ceea ce mai trebuie să înțeleagă autoritățile de la noi, sublinia avocatul, e că noțiunea de detașare din directiva europeană și transpunerea ei la nivel național (Legea 16/2017) nu este același lucru cu noțiunea de detașare din Codul muncii. Iar în cazul în care salariații nu pot fi încadrați într-una dintre situațiile de detașare, ar trebui să li se aplice dispozițiile din Codul muncii cu privire la delegare. „Există însă în continuare o chestiune confuză: e neclar dacă salariații șoferi ar trebui să fie considerați lucrători mobili sau delegați”, spunea avocatul, dar că distincția nu ar fi atât de importantă din moment ce oricum cele două tipuri de indemnizații aferente au același regim fiscal. 

Aceste discuții privind locul de muncă fix sau mobil „nu ar trebui să mai fie atât de relevante pe viitor atâta timp cât noua legislație include orice tip de deplasare în afara României sau în România în cadrul veniturilor neimpozabile în acele plafoane (din Legea nr. 72/2022 - n.red.)”, a subliniat cu ocazia aceluiași eveniment Andreea Florian, Tax Senior Manager TZA. 

Legea nr. 72/2022 mai prevede însă că orice recalificare ar mai vrea să facă pe viitor inspectorii fiscali a sumelor acordate sub forma indemnizațiilor de deplasare ar trebui să se facă după ce e consultată și opinia Inspecției Muncii pe acest subiect. 

„Inspecția Muncii, prin inspectoratele teritoriale de muncă, are obligația să confirme, în baza documentelor prezentate de către angajator, natura veniturilor acordate sub forma indemnizației de delegare, indemnizației de detașare, inclusiv a indemnizației specifice detașării transnaționale, prestației suplimentare acordate în baza clauzei de mobilitate: a) la cererea autorităților și instituțiilor publice, precum și a oricăror alte entități; b) din oficiu, ca urmare a acțiunilor de control proprii, caz în care, în vederea valorificării, rezultatul constatărilor se comunică organului fiscal competent din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală”, scrie în art. IV din recenta lege. 

Să însemna asta neapărat soluții favorabile angajatorilor sau, mai bine spus, interpretări corecte ale legislației? Nu neapărat, iar confuzii mai pot exista chiar și de acum încolo.

„Dacă Inspecția Muncii va veni direcționată să analizeze aceste situații doar prin raportare la prevederile Codului muncii, s-ar putea să avem soluții similare cu cele pe care le-am avut în trecut. Dacă Inspecția nu o să fie foarte bine pusă la punct cu legislația din domeniul detașărilor transnaționale, unde noțiunea de detașare n-are nicio legătură cu cea din Codul muncii și o să vină să încerce să pună șablonul Codului muncii pe situațiile acestea, s-ar putea să avem surprize. La prima vedere, șoferii care se deplasează nu au un loc de muncă fix și atunci nici modificarea temporară din decizia angajatorului nu poate avea loc așa cum spune Codul muncii. Și-atunci Inspecția e posibil să-i încadreze pe oamenii aceștia ca fiind angajați mobili pe Codul muncii, fără să țină cont de legislația europeană”, și-a exprimat Mihai Anghel temerea cu privire la prevederea citată mai sus, în cadrul webinarului avocatnet.ro pe tema detașărilor transfrontaliere.