Bumerangul taxării în exces a muncii ne aduce, așa cum o parte dintre noi anticipam, o reducere a poverii fiscale pentru mai multe categorii de venituri obținute din muncă, cum ar fi:
- posibilitatea de a acorda 200 de lei, voluntar și 100% fără povară fiscală;
- majorarea cu 50% a plafonului maxim pentru tichetele de masă, cu păstrarea regimului fiscal anterior;
- majorarea salariului minim pentru mai multe categorii de angajatori, dar cu o serie de scutiri fiscale.
Dacă în privința salariului minim diferențiat avem o obligație, deci norme legale imperative, în cazul celor 200 de lei avem o condiție, cea privind existența salariului minim brut pe țară garantat în plată la 1 iunie 2022 sau încheierea unui contract de muncă nou în perioada 1 iunie – 31 decembrie 2022 la nivelul salariului minim, plus cei 200 de lei liberi de sarcină fiscală, dar nu discutăm despre o obligație, ci despre o opțiune a angajatorului.
Este, în mod evident, o opțiune a angajatorului, în primul rând pentru că acesta este sensul sintagmei „majorează voluntar”, iar în al doilea rând ar fi exclusă orice negociere care să conducă la un rezultat intermediar.
De altfel, nici nu ar fi neapărat nevoie de încheierea unui act adițional, deși aceasta ar fi varianta optimă, majorarea salariului, deci modificarea unui element esențial al contractului individual de muncă fiind o decizie unilaterală și prevăzută de lege.
În privința tichetelor de masă, majorarea prevăzută de actul normativ recent adoptat nu se aplică în mod automat tuturor beneficiarilor, ci avem în vedere tot negocierea părților, cu precizarea că angajatorul, în lipsa unui contract colectiv de muncă, poate stabili acordarea lor, prin regulament intern, însă nici în acest caz nu există o obligație privind acordarea sumei maxime (30 de lei).
Cu alte cuvinte, avem două situații în care salariații ar putea beneficia de tichete de masă, acestea să fie negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă sau stabilite, împreună cu organizația sindicală sau cu reprezentanții salariaților, în regulamentul intern.
Dacă în prima situație avem o veritabilă negociere, în ce de-a doua avem în vedere dispozițiile Codului muncii cu privire la întocmirea și/sau modificarea regulamentului intern, adică o consultare colectivă a salariaților.
Nici în primul caz, dar nici în al doilea, legiuitorul nu stabilit o obligație în privința negocierii și/sau stabilirii tichetului de masă la valoarea maximă, ci părțile, prin negociere sau consultare, vor stabili valoarea acestora, dar și alte aspecte esențiale, cum ar fi:
- numărul salariaților din unitate care pot primi bilete de valoare și valoarea nominală acordată, ținând seama de posibilitățile financiare proprii ale angajatorilor;
- categoriile de salariați care primesc bilete de valoare;
- criteriile de selecție privind stabilirea salariaților care primesc tichete de masă, ținând seama de prioritățile socioprofesionale și de alte elemente specifice activității.
Tichetele de masă, având un regim fiscal diferit, se acordă în condiții speciale, numărul lor fiind limitat la cel mult un tichet / zi lucrătoare, iar HG 1045/2018 stabilește că nu se consideră zile lucrate perioadele în care salariații:
- efectuează concediul de odihnă, potrivit Codului muncii și/sau HG 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare și contractelor colective de muncă;
- beneficiază de zile libere plătite, în cazul unor evenimente familiale deosebite, precum și de zile festive și de sărbătoare legale sau de alte zile libere acordate conform HG 250/1992 sau contractelor colective de muncă;
- sunt delegați sau detașați în afara localității în care își au locul permanent de muncă și primesc indemnizație de delegare sau de detașare;
- se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, sunt absenți de la locul de muncă ori se află în alte situații stabilite de angajator împreună cu organizațiile sindicale ori, după caz, cu reprezentanții salariaților.
Povară pentru angajator sau măsură de protecție socială a salariaților?
Aici putem privi situația din toate cele trei perspective, a salariatului, a angajatorului, dar și a statului care, așa cum precizam anterior, are obligația constituțională de a-și proteja toți cetățenii, deci inclusiv (sau mai ales) pe cei activi pe piața muncii.
Din perspectiva salariatului, acesta are posibilitatea (nu și garanția) de a diminua efectele negative ale inflației, deci ar putea negocia sau solicita o majorare a tichetului de masă, până la valoarea maximă.
Angajatorul, la rândul său, poate majora valoarea tichetului de masă până la valoarea maximă, dacă acesta este rezultatul negocierii și/sau consultării și dacă bugetul permite această creștere, însă nu discutăm despre o reală povară, nefiind o obligație, ci cel mult despre o posibilitate de a motiva salariații și de a le păstra puterea de cumpărare în actualul context.
Din perspectiva statului, discutăm despre acordarea unor reduceri în privința contribuțiilor, însă nu putem spune că bugetul de stat este prejudiciat, fiind prevăzut în continuare impozitul pe venit, iar sumele obținute sau acordate în plus vor fi taxate în momentul în care vor fi utilizate.
De asemenea, prin introducerea a două noi alineate în cadrul art. 15, organizațiile sindicale pot acorda membrilor, ocazional și din fonduri proprii, tichete cadou membrilor proprii care nu au calitatea de angajați ai organizației sindicale, fiind o derogare de la dispozițiile alin (2) care limita acordarea lor celor care nu aveau calitatea de salariat propriu.
Atât frecvența acordării, cât și valoarea acestor tichete cadou va fi stabilită de către conducerea organizației sindicale, deci nu există limitări în acest sens, însă nefiind prevăzute alte derogări, vor fi avute în vedere și dispozițiile Codului fiscal.