Taxarea tichetelor de masă îi dezavantajează și pe lucrători, dar și pe angajatori. Beneficiul nu poate fi însă retras unilateral

Tichetele de masă sunt unul dintre elementele constitutive ale salariului și, potrivit Codului muncii, ele ar trebui să se regăsească în contractele individuale de muncă, chiar dacă acordarea lor a fost negociată colectiv și concretizată în contractul colectiv ori a fost stabilită, în urma consultării colective, în regulamentul intern. Trebuie menționat că „soluția de avarie” cu regulamentul intern a fost introdusă și acceptată din punct de vedere fiscal din cauza slabei organizări colective a salariaților și pentru că până în decembrie 2022 negocierile colective erau în mare măsură blocate prin Legea 62/2011, nu pentru că acordarea tichetelor ar fi o decizie unilaterală și arbitrară a angajatorului.

Pentru a clarifica, în primul rând, modul în care acest element constitutiv al salariului trebuie să ajungă în contractul individual de muncă trebuie să analizăm atât dispozițiile Legii nr. 165/2018, pe cele ale normelor de aplicare ale acestei legi, cât și pe cele din Codul fiscal.

În Legea 165/2018 nu avem nicio trimitere la faptul că acordarea tichetelor de masă ar putea fi stabilită prin regulamentul intern, ci este prevăzută exclusiv varianta negocierii colective și acordul de voință al părților, așa cum reiese din art. 10 alin (1) – „Angajatorii, împreună cu organizațiile sindicale legal constituite sau, acolo unde nu este constituit un sindicat, cu reprezentanții salariaților, stabilesc de comun acord categoriile de bilete de valoare care se acordă angajaților, frecvența acordării acestora și valoarea lor, acolo unde este cazul, precum și unitatea emitentă.”

Vorbim astfel de „Legea părților”, așa cum este definit contractul colectiv de muncă de Codul muncii în cadrul art. 229 alin (4), iar pentru că am amintit Codul muncii, avem în vedere o altă dispoziție imperativă, cea prevăzută de art. 11, faptul că un contract individual nu poate conține clauze contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit contracte colective de muncă.

De aici rezultă și prima parte a concluziei că angajatorul nu ar putea renunța unilateral la acordarea tichetelor de masă, ci cel mult ar putea să solicite o renegociere a clauzelor respective, salariu (în ansamblu) fiind un element esențial al contractului de muncă, iar tichetele de masă sunt un element constitutiv al salariului.

Pentru că atât Legea nr. 165/2018, cât și Codul muncii prevăd ca unică variantă pentru negocierea și stabilirea acestui element constitutiv al salariului -- tichetele de masă -- , iar numărul contractelor colective a fost și continuă să fie încă unul redus, normele de aplicare ale Legii 165 (HG nr. 1045/2018) au introdus posibilitatea stabilirii acestui element prin regulamentul intern, însă și aici avem în vedere implicarea salariaților în mod colectiv, în sensul consultării, fără a omite instrumentul care-i permite oricărui salariat să conteste dispozițiile acestuia.

Nici în acest caz nu am putea discuta despre o situație în care din contractul individual ar putea să lipsească acest element constitutiv al salariului, pentru că atât Codul muncii, cât și modelul cadru al CIM prevăd explicit obligația înscrierii lui.

Pentru că vorbim despre contraprestație atunci când ne referim la salariu, adică despre un drept care se naște în urma prestării activității desfășurate de către salariat, avem în vedere chiar scopul relației de muncă, modificarea acestuia nefiind posibilă în mod unilateral, ci exclusiv prin negociere și numai în mod excepțional fără încheierea unui act adițional atunci când este impusă prin lege sau prin legea părților (CCM), dar nu ca decizie unilaterală în sensul voinței uneia dintre părți, ci ca decizie pentru punerea în aplicare a legii sau a legii părților.

În continuare, fiind un „artificiu” care să mențină statul în rândul celor care-și achită obligațiile în privința asigurării unui trai de subzistență, Codul fiscal prevede o serie de excepții în privința taxării acestui element constitutiv al salariului (alături de altele), ținând cont și de destinația expresă a sa, așa cum este prevăzută de Legea 165/2018 și de normele ei de aplicare, fiind momentan excluse din categoria celor pentru care se calculează, se rețin și se virează contribuțiile de asigurări sociale (CAS+CASS).

Vestea că pentru tichetele de masă vor fi calculate, reținute și virate atât impozitul pe venit, cât și contribuția de asigurări sociale de sănătate nu este una care să-i bucure nici pe angajatori, însă direct afectați sunt salariații care fie au negociat (individual sau colectiv) acest element, fie au stabilit acordarea lor, în urma consultărilor colective, prin regulamentul intern.

Practic, valoarea tichetului de masă rămâne neschimbată, așa cum a fost ea negociată și stabilită, însă netul (banii care intră în buzunar sau în cont) se va diminua cu încă 10% din valoarea tichetelor de masă, iar dacă ne-am raporta la o medie de 20 de tichete/lună la valoarea maximă de 35 de lei și la salariul minim, înseamnă aproximativ 70 de lei în minus.

În același timp, cheltuiala angajatorului nu se modifică, însă indirect este și el afectat de nemulțumirea salariaților care vor avea netul diminuat, nefiind excluse situațiile în care aceștia vor solicita renegocierea clauzei privind drepturile salariale.

Din modificarea taxării muncii câștigă, evident, bugetul de stat, însă în lipsa unor măsuri care să asigure, ca obiectiv final, atingerea scopului prevăzut de art. 23 alin (3) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, fără alte „artificii” financiare, rezultatul nu este favorabil nici angajatorilor, nici salariaților.

Așa cum rezultă din întregul ansamblu normativ, acordarea tichetelor de masă nu ar putea fi anulată unilateral, fiind un element esențial al contractului de muncă, chiar dacă ele nu au fost negociate și stabilite în contractul colectiv, ci prevăzute, în urma consultării colective, în regulamentul intern.

Cu alte cuvinte, nu pot fi ignorate celelalte dispoziții privind scopul relației de muncă și nu se poate considera că o „simplă” modificare a regulamentului intern ar putea modifica ceea ce părțile au înscris, potrivit Codului muncii și Ordinului privind aprobarea modelului cadru CIM, în contractul individual, însă salariul net se poate diminua, prin eliminarea excepției privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate, cu 10% din valoarea tichetelor de masă.

Aceeași situație este și în cazul celorlalte excepții, dacă acestea vor fi eliminate, cheltuiala angajatorului rămâne, pentru moment, neschimbată, însă salariații vor încasa un net diminuat.

Faptul că un stat în care cei care muncesc nu pot să-și asigure, nu neapărat o existență conformă cu demnitatea umană, așa cum prevede Declarația Universală a Drepturilor Omului, ci nici măcar una dintre nevoile de bază, hrana, fiind astfel pus în situația în care să acorde facilități fiscale pentru o parte din salariu și să stabilească, prin lege specială, în mod clar, destinația unei treimi (35 de lei x 20 zile lucrătoare = 700 de lei/lună), este departe de ideea unui stat al bunăstării.

Într-adevăr, pentru a funcționa și asigura servicii sociale și o funcționare corectă, un stat are nevoie de resurse, acestea fiind asigurate în principal prin stabilirea și colectarea taxelor, contribuțiilor și impozitelor, fiecare având responsabilitatea și obligația de a se conforma, însă în privința hranei, iar aici privim direct tichetele de masă, pierderea nu va fi a angajatorului, ci cel mult a salariaților care și-au negociat aceste elemente constitutive ale salariului.