Așadar, procesul-verbal de control întocmit de inspectorii antifraudă nu este de natură să producă efecte juridice prin el însuși față de entitatea verificată și nu stabilește creanțe fiscale în sarcina acesteia, astfel încât, indiferent de constatările din cuprinsul său, acesta constituie doar un act premergător unor acte juridice ce urmează a fi întocmite, fie că ele sunt de natură fiscală sau penală”, explică judecătorii CCR în Decizia 172/2022, ce a apărut marți în Monitorul Oficial, respingând o excepție de neconstituționalitate ridicată de o companie.
Cu alte cuvinte, așa cum este subliniat și în legislația fiscală, procesele-verbale de control emise în urma controalelor antifraudă ale DGAF nu sunt considerate acte administrativ-fiscale. Automat, aceste procese-verbale nu pot fi contestate separat, ci numai odată cu actele administrative care se dau ulterior în baza lor. „Neavând caracterul unui act administrativ fiscal, întrucât nu dă naștere, nu stinge și nu modifică raporturi juridice de natură fiscală, acesta nu poate fi atacat pe cale separată, ci doar odată cu actul administrativ pe care îl precedă”, se atenționează în decizia CCR.
Prin procesele-verbale de control, inspectorii din cadrul DGAF doar fac niște estimări ale prejudiciilor, acestea nefiind, însă, creanțe certe, lichide și exigibile. Astfel, estimările respective trebuie confirmate uterior de alte entități pentru a se putea emite acte administrative care chiar produc efecte pe cont propriu.
„Cu privire la posibilitățile de contestare, prin jurisprudența precitată, Curtea Constituțională a învederat că, nefiind acte administrativ-fiscale, procesele-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă nu pot constitui obiect distinct al căilor administrative și judiciare de atac, ci pot fi contestate doar în cadrul acțiunilor care au ca obiect creanțe fiscale rezultate din valorificarea constatărilor și a stărilor de fapt fiscale determinate în cadrul controalelor efectuate de inspectorii antifraudă.
Prin urmare, prin procesele-verbale întocmite de inspectorii antifraudă nu se individualizează creanțe fiscale, eventualele prejudicii fiind doar estimate, iar câtă vreme nu a fost emis un titlu de creanță prin care, potrivit legii, să se stabilească și să se individualizeze creanța fiscală, nu se poate susține că prin procesul-verbal de control se face dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile asupra patrimoniului debitoarei/contribuabilului”, mai scrie în decizia menționată.
Din moment ce DGAF poate emite mai multe tipuri de acte în urma controalelor desfășurate, CCR le-a analizat pe fiecare în parte pentru a le clarifica situația:
- procesul-verbal de control pentru stabilirea stării de fapt este un simplu act de constatare care nu produce efecte juridice pe cont propriu, urmând să fie valorificat ulterior prin emiterea unui act fiscal;
- procesul-verbal pentru constatarea împrejurărilor privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală reprezintă atât un act de sesizare a organelor de urmărire penală, cât și un mijloc de probă în cadrul procesului penal, acesta putând fi atacat în condițiile prevăzute de Codul de procedură penală;
- procesul-verbal pentru constatarea și sancționarea contravențiilor este un act de constatare a unei abateri și de aplicare a unei sancțiuni, acesta putând fi contestat în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului 2/2001.
Comentarii articol (1)