Îmbunatatirea calitatii mediului în spatiul rural în România si mentinerea populatiei în aceste zone nu pot fi realizate decât prin promovarea unui management durabil al terenurilor agricole si forestiere, conform proiectului Planului National Strategic (PNS) pentru perioada 2007-2013.
Îmbunatatirea calitatii mediului în spatiul rural în România si mentinerea populatiei în aceste zone nu pot fi realizate decât prin promovarea unui management durabil al terenurilor agricole si forestiere, conform proiectului Planului National Strategic (PNS) pentru perioada 2007-2013.
Aceasta va conduce la dezvoltarea unei surse de venit alternative pentru fermieri prin rasplatirea acestora pentru oferirea de servicii de mediu precum si la mentinerea si îmbunatatirea atractivitatii spatiului rural pe baza diversificarii activitatilor fermierilor si a altor activitati economice alternative, în special a celor legate de turism si relaxare.
Potrivit proiectului PNS, încurajarea dezvoltarii unei balante între dezvoltarea economica a spatiului rural si folosirea durabila a resurselor naturale poate contribui la o crestere economica prezenta si viitoare în aceste zone. De asemenea, se impune conservarea si protejarea biodiversitatii, solului si apei în conformitate cu obiectivele de mediu ale UE si obligatiile legate de agricultura si silvicultura - în principal conservarea biodiversitatii, managementul sit-urilor Natura 2000, protectia solului si a apei (incluzând Directiva Cadru pentru Apa si Nitrati) si reducerea emisiilor.
Promovarea unui management durabil al terenului agricol poate fi realizat, conform PNS, prin sprijinirea folosirii continue a terenului agricol în zonele montane afectate de handicapuri naturale - asa numitele Zone Defavorizate (LFAs). Aceasta este importanta pentru evitarea abandonarii terenurilor si eventuale pierderi de spatii agricole largi, unde se practica agricultura extensiva în zone montane ce au valoare naturala si culturala. Multe din aceste zone includ sit-uri Natura 2000 care cer management continuu din partea fermierilor (exemplu: pastoritul pajistilor semi-naturale) si care, de asemenea, ofera un bun potential turismului rural.
Totodata, un management durabil se poate realiza prin încurajarea fermierilor si a altor manageri de terenuri de a introduce si continua folosirea metodelor de productie agricola ce sunt compatibile cu protectia si îmbunatatirea conditiilor de mediu si care trec dincolo de standardele de baza relevante.
Aceste masuri de agro-mediu vor fi pregatite în cadrul unui Plan national de Agro-Mediu ce va avea ca principale prioritati conservarea terenurilor agricole cu înalta valoare naturala ce sunt amenintate de schimbarea folosirii terenului, intensificarea agriculturii si abandon, dezvoltarea agriculturii ecologice ca o metoda de productie agricola profitabila si prietenoasa cu mediul, îmbunatatirea managementului solului, incluzând zonele puternic afectate de eroziunea solului si prezentând risc de pierderi mari de nutrienti, mentinerea varietatii genetice prin sprijinirea conservarii raselor de animale de ferma autohtone si a varietatilor traditionale ale principalelor plante de cultura, în particular unde acestea au beneficii de mediu aditionale.
De asemenea, trebuie acordat un sprijin pentru investitii non-productive pentru implementarea unor masuri specifice de agro-mediu în Planul national de Agro-Mediu propus (exemplu: investitii la scara mica pentru sprijinirea reintroducerii sau continuarii metodelor traditionale de pastorit în zonele montane) si pentru îmbunatatirea participarii publice la valoarea culturala si naturala a sit-urilor Natura 2000 precum si a altor zone cu înalta valoare naturala (exemplu: adaposturi, placute informative, carari de munte etc.).
În ceea ce priveste managementul durabil al terenului forestier se impune sprijinirea pentru extinderea suprafetei de paduri prin împadurirea terenurilor agricole si ne-agricole (ca prima împadurire) având în vedere protectia mediului, prevenirea dezastrelor naturale si diminuarea efectului schimbarilor climatice.
De asemenea, potrivit PNS, în acest sector se impune un sprijin pentru masurile voluntare de gospodarire a padurilor, aplicate în scopul dezvoltarii biodiversitatii si conservarii siturilor naturale precum si pentru proprietarii de paduri în derularea investitiilor neproductive ce conduc la o valoare ridicata a padurilor.
Suprafata agricola a României a fost evaluata în anul 2003 la 14,717 milioane hectare, ceea ce reprezenta 61,7 la suta din suprafata totala a fondului funciar (23,839 milioane hectare). Fondul forestier national, la nivelul anului 2004, fondul forestier national avea suprafata de 6,362 milioane hectare, din care 6,222 milioane hectare erau acoperite efectiv cu paduri, 30 la suta fiind rasinoase si 70 la suta foioase. Restul de 160.000 hectare reprezinta terenuri destinate împaduririi, terenuri care servesc nevoilor de cultura, productie ori administratie silvica, terenuri neproductive incluse în amenajamentele silvice.
Comentarii articol (0)