Să vorbim, în cuvinte simple, despre fișa postului. De ce nu poate fi impusă și modificată unilateral?

Aș putea concluziona rapid spunând că atunci când merg la piață și vreau să cumpăr 1 kg de mere cu 5 lei, stabilesc acest lucru cu vânzătorul, plătesc prețul și aștept în schimb 1 kg de mere, nu 1 kg de pere, deși am putea spune că sunt tot fructe.

Atunci când închei un contract de muncă cunosc, pe lângă alte elemente, atât atribuțiile care-mi revin și sarcinile pe care urmează să le îndeplinesc, cât și contraprestația, salariul și elementele sale constitutive, după caz.

Sigur, punctul de plecare rămâne Codul muncii, iar înainte de orice trebuie să avem textul în față.

Art. 17 alin (3) lit. d) prevede: „Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puțin următoarele elemente:

(...) d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului.

Art. 17 alin (4): „Elementele din informarea prevăzută la alin. (3) trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă.”

Art. 17 alin (5): „Orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adițional la contract, anterior producerii modificării, cu excepția situațiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.”

Art. 39 alin (1): „Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:”

lit. h) „dreptul la informare și consultare;”

lit. j) „dreptul la negociere colectivă și individuală;

Art. 39 alin (2):  „Salariatului îi revin, în principal, următoarele obligații:”

lit. a) „obligația de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuțiile ce îi revin conform fișei postului”

lit. c) „obligația de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum și în contractul individual de muncă”

Art. 40 alin (1): „Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:”

lit. a) „să stabilească organizarea și funcționarea unității;”

lit. b) „să stabilească atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat, în condițiile legii;”

lit. c) „să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor;”

Art. 41 alin (1): „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.”

Observăm că fișa postului este un element care face obiectul informării, deci este cert înainte de semnarea contractului de muncă, dar și că el trebuie să se regăsească în contract, deci semnarea contractului presupune acceptarea sarcinilor și atribuțiilor, a drepturilor și obligațiilor menționate în document.

În continuare, Codul muncii stabilește că niciun element care a făcut obiectul informării nu ar putea fi modificat fără încheierea unui act adițional, ceea ce presupune, fără echivoc, exprimarea acordului părților.

Fac excepție, potrivit art. 17 alin (5), situațiile prevăzute de lege sau cele negociate colectiv și stabilite prin contractul colectiv de muncă, însă nu putem aprecia că prin negociere colectivă s-ar putea modifica fișa postului pentru unul sau mai mulți salariați.

Aici avem în vedere atât caracterul personal al contractului individual de muncă, cât și imposibilitatea stabilirii unor sarcini și atribuții pentru care salariatul respectiv nu are calificarea, abilitățile profesionale și/sau personale, iar pentru a-i fi opozabilă o nouă fișă de post, aceasta ar trebui să fie și asumată.

Un alt aspect foarte important este că salariații nu ar putea renunța la drepturile recunoscute de lege, iar negocierea individuală este un drept prevăzut de art. 39 alin (1) lit. j).

Dreptul la negociere dă naștere obligațiilor prevăzute de art. 39 alin (2) lit. a) și c), respectiv de a îndeplini atribuțiile care-i revin potrivit fișei postului, element pe care presupunem că l-a negociat și l-a semnat, asumându-și astfel obligațiile respective.

Lit. c) se referă la dispozițiile contractului individual de muncă, cele pe care salariatul este obligat să le respecte, iar în cadrul contractului regăsim și fișa potului, deci avem în vedere obligația de a îndeplini sarcinile și atribuțiile asumate în momentul semnării.

Drepturile angajatorului prevăzute de art. 40 alin (1) lit. a), b) și c) au legătură cu fișa postului, însă ele nu sunt absolute, ci vor fi exercitate cu bună-credință și fără a încălca drepturile salariatului privind informarea, negocierea și asumarea obligațiilor ce-i revin.

Contractul individual de muncă este, la bază, un document care dă naștere unor drepturi și obligații pereche pentru părți, angajator și salariat, iar întinderea acestora este certă, cunoscută din momentul încheierii lui în mod valabil.

Astfel, orice modificare ulterioară, cu excepția celor prevăzute expres și limitativ de lege, presupune exprimarea acordului ambelor părți.

Concret, putem presupune că încheiem un contract cu un furnizor de bunuri sau servicii, cunoaștem și ne asumăm încă din momentul semnării lui atât prețul, cât și prestația pe care trebuie să o execută sau de care trebuie să beneficiem ori bunul pe care urmează să-l primim sau să-l predăm.

Ulterior, cealaltă parte decide unilateral să modifice fie prețul, fie cantitatea ori calitatea prestației/bunului, deși înțelegerea inițială a fost cu totul alta.

Altfel spus, nicio parte nu ar putea fi obligată să respecte o înțelegere pe care nu și-a asumat-o, iar faptul că fișa postului face parte din categoria elementelor care nu pot fi modificate fără acordul părților și fără încheierea unui act adițional, fiind o clauză a contractului individual, modificarea sa este, în realitate, o modificare a contractului de muncă.