ACCES PREMIUM
Distribuirea corectă a muncitorilor conform calificărilor lor contribuie la crearea unui mediu de lucru mai sigur. În mod normal, fiecare muncitor ar trebui să aibă sarcini pe care este capabil să le îndeplinească eficient și în siguranță, minimizând riscurile care ar putea duce la incidente periculoase. Muncitorii necalificați pot ocupa doar posturi ce nu necesită o calificare specializată, iar angajatorii trebuie să se asigure că fișele de post reflectă corect sarcinile și atribuțiile, în conformitate cu Clasificarea Ocupațiilor din România (COR). În cazul unor accidente, angajatorul este responsabil dacă muncitorul nu avea pregătirea necesară pentru activitățile desfășurate.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Deși unele aspecte în privința elementelor esențiale ale contractului individual de muncă (CIM) sunt prevăzute explicit atât în Codul muncii, cât și în modelul-cadrul CIM, uneori contractele nu respectă aceste dispoziții și sunt fie incomplete, fie completate eronat. Un aspect care, la prima vedere, nu pare foarte important, este repartizarea timpului de muncă în cadrul săptămânii. Deși în mod normal vorbim de precizări pe care ar trebui să le regăsim în CIM, precizarea repartizării timpului de muncă neputând fi prinsă doar în fișa postului, răspunsul primit de la un inspectorat teritorial de muncă demonstrează cum prevederile legii le scapă până și celor la care ne uităm „ca să luăm lumină”. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Când vorbim de felul muncii, vorbim de ocupație, meserie sau funcție, dar și de fișa postului. Stabilirea acestora nu reprezintă un atribut nelimitat al angajatorului, pentru că limitele sunt trasate de lege. Raportat la felul muncii întâlnim permanent greșeli în practică: ocupații care nu sunt menționate în COR, fișe de post care descriu atribuții ce n-au legătură cu ocupația desemnată, ocuparea unor posturi pentru care angajatul nu are calificările sau studiile necesare ș.a.m.d.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Deficitul de forță de muncă, în special de lucrători calificați în activitățile industriale, dublat fie de necunoașterea dispozițiilor legale, fie de ignorarea completă a acestora, conduce la situații în care una scrie în acte, alta se întâmplă în realitate. În situația pe care o prezentăm azi, lucrurile nu se corelează nici măcar în hârtii: în contract scrie „muncitor necalificat”, iar fișa postului prevede sarcini și atribuții specifice unor ocupații pentru care sunt necesare studii sau calificări de specialitate. Din start, în astfel de cazuri nu se mai poate vorbi nici de respectarea normelor de sănătate și securitate în muncă și de alte norme importante ce guvernează relația de muncă. Citește articolul
ACCES PREMIUM
În prezent, nelămuririle din trecut apropo de natura fișei postului ca anexă a contractului individual de muncă nu ar trebui să mai existe. Nici cu privire la modificarea conținutului acesteia. Fie că înlocuim sarcina X cu sarcina Y, fie că suplimentăm sarcinile din fișa postului, tot timpul trebuie să avem în vedere dacă se modifică felul muncii și dacă noile sarcini se pot efectua în același timp de muncă și nu presupun depășirea lui.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Realități de pe piața muncii
Până nu demult, era chestionată chiar obligativitatea fișei postului. Există, totodată, dintotdeauna, discuția despre cât de detaliată și de explicită ar trebui să fie fișa postului, iar practica ne răspunde aici în felurite moduri: de la descrieri mult prea sumare, incomplete sau care nici măcar nu se pliază pe realitate, până la descrieri de pagini întregi. Recent, mi-a reținut atenția nelămurirea unui angajat din zona IT&C căruia nu i se părea normal nici să trimită e-mailuri, pentru că nu scrie expres în fișa postului că trebuie să mai facă și asta, nici să execute diverse sarcini date de superiorul său, deși ele se încadrează în limita atribuțiilor sale.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Studiu: Aproape 60% dintre români nu ştiu ce responsabilităţi au la locul de muncă
Faptul că peste jumătate dintre angajați, salariați sau lucrători nu-și cunosc responsabilitățile specifice postului, așa cum o arată un studiu prezentat recent în presa centrală, este, în mod evident, o certitudine -- însă organizarea și funcționarea unității sunt tocmai în sarcina angajatorului, iar aici intră și stabilirea atribuțiilor fiecărui salariat, „în condițiile legii”. Probabil că fix această sintagmă, „în condițiile legii”, este cea care stă la baza rezultatului pe care ni-l relevă un atare studiu, adică la baza necunoașterii atribuțiilor, iar atunci când el este dublat de evaluări neconforme, ambii parteneri ai relației de muncă pierd. Citește articolul
ACCES PREMIUM
Dreptul angajatorului de a stabili atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat poate fi exercitat în limitele prevăzute de lege, iar aici avem în vedere ansamblul normativ care reglementează relațiile de muncă, nu exclusiv Codul muncii.
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Am vorbit, anul acesta, mai mult decât de obicei, despre fișa postului, în special în contextul micilor angajatori. Acum că s-a revenit la ideea că fiecare angajat trebuie să aibă o fișă a postului atașată contractului de muncă, chestiunea fiind expresă în modelul contractului individual de muncă (CIM) - fișa constituie o anexă a contractului - facem o scurtă trecere în revistă cu privire la acest document extrem de important și extrem de util în economia raportului de muncă:
Citește articolul
ACCES PREMIUM
Specialistul răspunde
„Angajatul X constată că ocupă același post ca alți doi colegi de-ai săi, dar există diferențe între ce scrie în fișa postului fiecăruia dintre ei. În plus, X constată că are mai multe sarcini decât ceilalți doi, dar salariile sunt toate trei egale între ele. Are angajatorul o abordare corectă aici?” Ca să răspundem la această întrebare trebuie să avem în vedere dreptul angajatorului de a stabili organizarea și fuuncționarea activității sale și limitările sale.
Citește articolul
avocatnet.ro explicăm legislația
avocatnet.ro 
Dan Năstase 
