Drumul de la „fișa postului e prea stufoasă” la „dacă nu scrie explicit în fișa postului, nu execut” este unul scurt și plin de turbulențe

„Este angajatul în măsura să refuze folosirea unei tehnologii sau a unei unelte care nu e menționată în fișa postului?”, începe relatarea, cel mai probabil bazată pe o situație reală, nu ipotetică, pe care o face un angajat. După care ne enumeră conținutul fișei postului, pe care, din motive evidente, nu-l voi reda integral aici.

Angajatul spune că în fișa postului, la cerințe, sunt trecute folosirea unor limbaje de programare, baze de date, folosirea internetului, a unor browsere web anume, a limbii engleze de nivel mediu, a unor sisteme de operare ș.a.m.d., iar în rândul atribuțiilor sunt listate, cu titlu de exemplu: „analiza specificatiilor de proiect”, „participarea la fazele de conceptie și de elaborare ale proiectului”, „executia manuala a planurilor de testare pentru a asigura calitatea codului livrat”, dar și respectarea normelor de SSM sau executarea „oricărei alte sarcini primite de la șeful direct, în limita competenței”.

Nelămurirea angajatului:

La baza oricărei fișe de post avem, în primul rând, denumirea ocupației și un cod format din șase cifre, fiind și unele ocupații care au codul format din patru cifre. Pentru a înțelege rolul acestora, standardizarea internațională ne oferă o serie de informații - grupa majoră, subgrupa majoră, grupa minoră și grupa de bază, fiecare având propria descriere a activităților specifice ocupațiilor respective.

Sigur, nu s-ar putea aprecia că fiecare lucrător cunoaște aceste aspecte (mai mult tehnice), însă orice lucrător poate solicita informații în acest sens din partea angajatorului care, presupunem, a stabilit organizarea unității în funcție de obiectivele pe care le urmărește și cu respectarea cadrului legal. Cu alte cuvinte, fiecare angajat ar trebui să aibă ceva informații despre denumirea ocupației sale.

La fel de sigur este că, în practică, o astfel de teorie este rar întâlnită, aceasta fiind una dintre cauzele care stau la baza conflictelor în relația de muncă, în special în situațiile în care fiecare parte are, într-o anumită măsură, dreptate.

Revenind la situația din speța de la care am plecat, este clar că discutăm (sau cel puțin așa presupunem pe baza informațiilor prezentate) despre o ocupație din grupa majoră 2 și subgrupa majoră 5 „Specialiști în tehnologia informației și comunicațiilor”, deci chiar despre utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor.

Mai mult, din descrierea activităților specifice ocupațiilor din această categorie rezultă, atât direct, cât și indirect, faptul că implică utilizarea mijloacelor și echipamentelor cu ajutorul cărora rezultatul muncii poate fi livrat, iar aici ne referim la comunicarea prin mijloace electronice.

În același timp, punctul criticat de cel care relatează prevede „executarea oricărei altei sarcini primite de la șeful direct, în limita competenței”, deci fără depășirea sarcinilor și atribuțiilor specifice ocupației/funcției/meseriei pentru care a fost încheiat contractul.

În cazul în care niciuna dintre activitățile prevăzute explicit în fișa postului nu ar presupune utilizarea mijloacelor specifice tehnologiei informației și comunicațiilor, atunci am putea considera că utilizarea poștei electronice (e-mail) sau redactarea unor documente, care nu au legătură cu activitatea specifică postului, ar fi cerințe excesive. Dar e evident că nu este cazul în situația prezentată.

Altfel spus, dacă un lucrător încadrat pe un post din grupa majoră 2 și subgrupa majoră 5, așa cum este descrisă în COR, și-ar putea executa sarcinile și atribuțiile fără utilizarea mijloacelor tehnice specifice, atunci nici nu ar avea posibilitatea să utilizeze suite Office și/sau să utilizeze poșta electronică...