avocatnet.ro 
Angajatorii au obligația legală de a asigura că muncitorii sunt angajați în posturi pentru care sunt pregătiți din punct de vedere profesional. În cazul în care un muncitor necalificat suferă un accident într-un post pentru care nu avea competențele necesare, angajatorul poate fi considerat responsabil pentru neglijență, ceea ce poate duce la sancțiuni legale și financiare severe. Doar că deficitul de lucrători calificați poate duce la angajarea unor persoane necalificate pentru posturi care necesită calificări speciale, ceea ce reprezintă, desigur, o încălcare a normelor legale și a regulilor de SSM.
Într-o informare recentă, ITM Sălaj atrage atenția asupra diferențelor dintre muncitorul necalificat și cel calificat și asupra situațiilor în care angajările se fac pe posturi de muncitor necalificat, unde fișele de post impun sarcini și atribuții ce presupun calificări anume: „Concret, un muncitor necalificat este o persoană care nu deține o calificare specifică. Acest lucru înseamnă că nu a absolvit nicio formă de învățământ profesional sau postliceal, și nici nu a urmat un curs de calificare în domeniul în care activează. Muncă necalificată nu înseamnă fără studii, ci lipsa unei calificări în domeniul respectiv.
Pe de altă parte, există persoane care dețin o calificare într-un anumit domeniu dar care lucrează în alt domeniu în care nu au calificare, fiind astfel considerați necalificați pe postul pe care activează. Cauzele pot fi dificultatea în găsirea unui loc de muncă în domeniul în care dețin o specializare, nepotrivirea între studiile absolvite și abilitățile și interesele personale, sau alegerea de a lucra în alt sector din diverse motive, precum salariul mai mare, condiții de muncă mai bune sau oportunități de promovare.
Deficitul de forță de muncă, în special de lucrători calificați în activitățile industriale, și ignorarea dispozițiilor legale conduc la situații în care angajatorii încadrează persoane ca «muncitor necalificat», potrivit contractului de muncă, iar în fișa postului sunt prevăzute sarcini și atribuții specifice unor ocupații pentru care sunt necesare studii sau calificări de specialitate”.
Legea stipulează că pentru a fi angajat într-o funcție conform COR, este necesară o formare profesională adecvată ocupației respective. Această formare poate fi obținută fie prin sistemul național de învățământ, fie prin programe de formare profesională destinate adulților, conform OG 129/2000.
Muncitorii necalificați, atrage atenția ITM Sălaj, pot ocupa posturi care nu necesită o calificare specifică, cum sunt cele incluse în grupa majoră 9. Conform definiției COR, acești muncitori „execută sarcini simple şi de rutină care necesită folosirea uneltelor manuale şi depunerea unui efort fizic
considerabil. Majoritatea ocupaţiilor din această grupă majoră necesită competențe și abilităţi aferente primului nivel de educație, respectiv învățământul primar”.
Pentru ca o persoană să fie încadrată într-o ocupație specifică muncitorilor necalificați, aceasta trebuie să fie corect reflectată în statul de funcții al unității. Primul lucru pe care un angajator trebuie să-l verifice este corelarea funcției sau ocupației cu COR și cu sarcinile și atribuțiile descrise în fișa postului. Acestea definesc „felul muncii”, un element esențial al contractului, iar orice modificare a acestuia necesită acordul părților, formalizat printr-un act adițional. Tocmai de aceea, așa cum de nenumărate ori s-a subliniat în articole avocatnet.ro, modificarea fișei postului se poate face până la punctul în care vorbim de o modificare a felului muncii.
Util: Se pot suplimenta atribuțiile unui angajat prin intermediul unei anexe la fișa postului?
Un alt aspect important este legat de securitatea și sănătatea lucrătorilor, ceea ce implică evaluarea riscurilor specifice activității și locului de muncă, urmată de implementarea măsurilor de protecție și oferirea unei instruiri adecvate.
„Situația în care un salariat încheie un contract de muncă în care «felul muncii» este, generic, «muncitor necalificat», iar în realitate fișa postului cuprinde activități specifice unor ocupații care, pe lângă activitățile specifice diferite, presupun și riscuri diferite este evident că nu se încadrează în limitele legale, lucrătorul respectiv prestând, în realitate, o activitate care nu este specifică postului pe care, formal, îl ocupă, iar de aici cresc și riscurile în privința securității și sănătății sale.
Ca urmare, un lucrător care nu deține calificările corespunzătoare se poate accidenta la locul de muncă, iar atunci când nu există nici o instruire corespunzătoare privind securitatea și sănătatea la locul de muncă, acest risc crește”, atrage atenția ITM Sălaj.
Cel mai important aspect e că, în cazul unui accident de muncă al unui muncitor necalificat care presta, de fapt, munci pentru care nu deținea calificările corespunzătoare, angajatorul este răspunzător de producerea lui, întrucât a încredințat sarcini unei persoane care nu era pregătită profesional pentru o asemenea muncă.
Merită să citești și: În acte necalificat, în realitate calificat: nelegalitate și riscuri sporite pentru angajat
Radu Liliana
Comentarii articol (0)