În acte necalificat, în realitate calificat: nelegalitate și riscuri sporite pentru angajat

Într-un mesaj trimis redacției, un lucrător ne povestește despre realitatea sa:

Primul aspect pe care un angajator trebuie să-l urmărească este corelarea funcției/ocupației cu Clasificarea Ocupațiilor din România (COR) și cu sarcinile și atribuțiile din fișa postului, pentru că, în ansamblu, acestea alcătuiesc „felul muncii”, un element esențial al contractului individual de muncă (CIM), iar modificarea sa presupune acordul părților concretizat printr-un act adițional la CIM.

Al doilea aspect, însă cel puțin la fel de important, are legătură cu securitatea și sănătatea lucrătorilor, respectiv cu evaluarea riscurilor specifice activității desfășurate și locului de muncă, urmată de măsurile de protecție și de o instruire corespunzătoare.

Dependența care rezultă din relația dintre angajator și salariat face ca, de cele mai multe ori, pe lângă ignorarea informării prealabile semnării contractului de muncă sau a actului adițional, să fie ignorate sau chiar voit încălcate și celelalte aspecte, cum ar fi capacitățile lucrătorului pentru desfășurarea activităților impuse, de cele mai multe ori unilateral și nelegal.

Deși am mai utilizat o astfel de comparație, ea este încă relevantă, deci ne imaginăm că am stabilit cu un vânzător că vom cumpăra de la el un kilogram de cireșe pentru un anumit preț, însă el ne oferă, în final, un kilogram de corcodușe, deci o cantitate similară, din aceeași categorie, însă nu ceea ce am stabilit.

Exact în același mod ne imaginăm că am semnat, presupunem că după o conformă informare prealabilă, un contract de muncă în care „felul muncii” este, generic, „muncitor necalificat”, deși în COR și aceștia sunt încadrați pe domenii de activitate, iar în realitate fișa postului cuprinde activități specifice unor ocupații care, pe lângă activitățile specifice diferite, presupun și riscuri diferite.

Aici ajungem la întrebările din relatare, prima fiind legată de legalitatea unei astfel de situații.

Este evident că nu vorbim de o situație care se încadrează în limitele legale, lucrătorul respectiv prestând, în realitate, o activitate care nu este specifică postului pe care, formal, îl ocupă, iar de aici cresc și riscurile în privința securității și sănătății sale.

Chiar Inspecția Muncii, în cadrul „Ghidului pentru evaluarea riscului”, arată că un lucrător care nu deține calificările corespunzătoare se poate accidenta la locul de muncă, iar atunci când nu există nicio o instruire corespunzătoare privind securitatea și sănătatea la locul de muncă, acest risc crește.

De fapt, aici revenim chiar la momentul informării prealabile, atunci când persoana care solicită angajarea trebuie să fie informată cu privire la riscurile specifice postului pe care urmează să-l ocupe și, evident, specifice activităților prevăzute în fișa postului.

A doua întrebare are, în mare măsură, legătură cu prima, pentru că nicio o astfel de încadrare (lăcătuș mecanic) nu acoperă condițiile de legalitate.

Ocupația de lăcătuș mecanic se află în categoria Tinichigiilor-cazangii, iar aceștia, potrivit COR, confecționează, instalează și repară articolele și părți ale articolelor făcute din foi de tablă, cum ar fi foi de oțel, cupru, cositor, alamă, aluminiu, zinc sau fier galvanizat, deci nu sunt operatori utilaje.

În mod firesc, angajatorul este cel care răspunde de legalitatea încadrării, iar singura „constrângere” este sesizarea Inspecției Muncii, cu prezentarea tuturor detaliilor care, în timpul verificărilor, vor fi analizate de către inspectorii de muncă.

De asemenea, ținând cont de faptul că aceste aspecte au legătură nu numai cu zona relațiilor de muncă, ci și cu cea de SSM, deci ambele aspecte vor fi sesizate pentru a fi verificate corespunzător.

Protecția legii există nu numai din perspectiva Legii 361/2022, ci din Codul muncii și din Legea 108/1999.