Dezbaterea generată de articolul recent pe care l-am semnat cu titlul „În contextul austerității bugetare, lucrătorii sunt puși să facă curățenie la locul de muncă. Solicitarea angajatorului, abuzivă?” mi-a demonstrat, o dată în plus, cât de adânc înrădăcinate sunt anumite percepții care, deși pornesc dintr-o frică legitimă a lucrătorului – aceea de a-și pierde sursa de existență – ajung să justifice și chiar să normalizeze abuzul pe care acesta îl suportă. Citește articolul
O discuție recentă, apărută în spațiul public, în contextul austerității bugetare, readuce în prim-plan o problemă pe cât de delicată, pe atât de importantă în dinamica relațiilor de muncă, respectiv limitele puterii de organizare a angajatorului și respectarea demnității salariatului. Citește articolul
Distribuirea corectă a muncitorilor conform calificărilor lor contribuie la crearea unui mediu de lucru mai sigur. În mod normal, fiecare muncitor ar trebui să aibă sarcini pe care este capabil să le îndeplinească eficient și în siguranță, minimizând riscurile care ar putea duce la incidente periculoase. Muncitorii necalificați pot ocupa doar posturi ce nu necesită o calificare specializată, iar angajatorii trebuie să se asigure că fișele de post reflectă corect sarcinile și atribuțiile, în conformitate cu Clasificarea Ocupațiilor din România (COR). În cazul unor accidente, angajatorul este responsabil dacă muncitorul nu avea pregătirea necesară pentru activitățile desfășurate. Citește articolul
De cele mai multe ori, pentru a bifa o nouă obligație impusă de lege, angajatorii apelează la unul dintre angajații existenți în companie pentru a îndeplini atribuțiile nou-impuse și nu angajează neapărat pe cineva nou, fie din lipsă de resurse financiare, fie din alte considerente. Chiar dacă oferirea noilor atribuții unuia dintre angajații existenți nu este în sine greșită, sunt aspecte pe care angajatorii nu le iau întotdeauna în calcul când fac asta. Citește articolul
În prezent, nelămuririle din trecut apropo de natura fișei postului ca anexă a contractului individual de muncă nu ar trebui să mai existe. Nici cu privire la modificarea conținutului acesteia. Fie că înlocuim sarcina X cu sarcina Y, fie că suplimentăm sarcinile din fișa postului, tot timpul trebuie să avem în vedere dacă se modifică felul muncii și dacă noile sarcini se pot efectua în același timp de muncă și nu presupun depășirea lui. Citește articolul
Până nu demult, era chestionată chiar obligativitatea fișei postului. Există, totodată, dintotdeauna, discuția despre cât de detaliată și de explicită ar trebui să fie fișa postului, iar practica ne răspunde aici în felurite moduri: de la descrieri mult prea sumare, incomplete sau care nici măcar nu se pliază pe realitate, până la descrieri de pagini întregi. Recent, mi-a reținut atenția nelămurirea unui angajat din zona IT&C căruia nu i se părea normal nici să trimită e-mailuri, pentru că nu scrie expres în fișa postului că trebuie să mai facă și asta, nici să execute diverse sarcini date de superiorul său, deși ele se încadrează în limita atribuțiilor sale. Citește articolul
Sunt domenii unde, dacă ar fi să întrebăm majoritatea lucrătorilor, am primi un răspuns categoric cu privire la dorința de încadrare în muncă: salarii care se regăsesc în vârful graficelor din statistici, birouri mari, scaune confortabile și teambuilding-uri dese. Dar sunt condițiile de muncă realmente mai bune acolo unde sunt și salariile de top? Se respectă mai mult drepturile angajaților sau la fel ca în alte părți? Citește articolul
Faptul că un salariat se informează în timpul programului de lucru despre drepturile și obligațiile sale, că încearcă să înțeleagă ce consecințe legale au actele pe care le primește spre semnare nu reprezintă o încălcare obligațiilor sale de serviciu, ci demonstrează că angajatorul are salariați competenți. Se întâmplă însă, contrar principiului bunei-credințe, ca odată ce angajatul începe să pună întrebări, să fie considerat incomod. În același timp, angajatul e suficient de bun cât să fie indispensabil angajatorului pe timpul unui concediu mai lung, să fie pus să muncească ore suplimentare deși are contract part-time, să nu știe când și în ce fel se modifică regulamentul intern sau să afle că interesele îi sunt reprezentate de colegi numiți, nu aleși de el. Citește articolul
„Quiet-cutting” este un trend în creștere printre marile companii, în care se preferă desființarea posturilor și mutarea angajaților pe altele disponibile, de pe azi pe mâine, în locul concedierilor în masă, ce presupun, în primul rând, costuri mai mari. Acest fenomen e avantajos pentru companii, dar nu neapărat și pentru angajați, care, deși nu rămân fără loc de muncă peste noapte, sunt mutați constant în schema de personal, li se oferă poziții cu salarii mai mici, atribuții nedorite sau copleșitoare și sunt presați indirect să plece. Cum putem să ne uităm la acest fenomen din perspectiva legislației noastre, în materialul de azi: Citește articolul
Dreptul angajatorului de a stabili atribuțiile corespunzătoare fiecărui salariat poate fi exercitat în limitele prevăzute de lege, iar aici avem în vedere ansamblul normativ care reglementează relațiile de muncă, nu exclusiv Codul muncii. Citește articolul