Topul rezistenței sectoarelor economice la transmisia șocului energetic

În sectoarele energofage (chimia, metalurgia), efectele directe ale șocului energetic asupra prețurilor de producție sunt cele mari. Și sunt peste contribuția anticipațiilor privind prețurile viitoare din amonte.

În schimb, telecomunicațiile suferă cel mai puțin direct de efectele șocului, dar contribuția anticipațiilor este cea mai mare (așa numitele „complementarități strategice”).

În mod bizar, anticipațiile (teama de inflație și deciziile luate sub efectul acestei temeri) au contribuții mai mari la prețurile de producție în sectoarele în care efectele directe și de lanț ale șocului energetic au contribuții mai mici: HoReCa, telecomunicații, IT&C, electronică, industria auto, construcții.

Suferă cel mai mult de efectele cumulate pe lanțul de producție de până la ele firmele din agricultură, industria alimentară, servicii de depozitare, construcții metalice.



În transporturi, contrar așteptărilor, efectele directe sunt minore față de anticipații și efectele pe lanț.

Anticipațiile operatorilor privind viitoarele creșteri de preț au, în variația prețurilor de producție, cele mai mari contribuții în majoritatea sectoarelor economice. În puține cazuri sunt mai mari efectele directe ale scumpirilor energetice și cumularea efectelor acestora pe lanțurile de producție.

Spaima scumpirilor triplează efectele directe ale costurilor energetice

Șocul energetic a amplificat de trei ori forța transferului cheltuielilor cu energia prin prețurile de producție ale firmelor, „față de ceea ce ar presupune ponderea (acestor) cheltuieli în total consum”, potrivit analizei BNR.

Citește integral articolul pe www.cursdeguvernare.ro.