Aplicarea amnistiei fiscale oferite în pandemie în cazul ajutoarelor de stat recuperate a născut dispute cu ANAF și dosare pe rolul instanțelor

Articol scris de Ana Maria Iordache, Avocat Partener D&B David și Baias Iuliana Gorciu, Avocat D&B David și Baias.

Pe lângă un sprijin important oferit contribuabililor în depășirea dificultăților economice generate de pandemie, amnistia fiscală instituită de OUG 69/2020 a generat și numeroase dispute între contribuabili și autoritățile fiscale privind sfera sa de aplicare, de multe ori organele fiscale interpretând și aplicând în mod arbitrar și restrictiv prevederile din acest act normativ.

O astfel de situație a fost generată și de prevederile art. VIII alin. (6) din OUG 69/2020 care a generat diferite interpretări din partea autorităților fiscale ce au dat naștere la numeroase dosare pe rolul instanțelor de judecată.

Articolul menționat mai sus prevede expres că se exclud de la aplicarea amnistiei fiscale prevăzute de OUG 69/2020 accesoriile aferente unor obligații bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene, dacă instituția sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii. În materia ajutorului de stat aceasta este singura excepție prevăzută de actul normativ.

Autoritățile fiscale au extins, însă, în mod nelegal aplicarea acestor dispoziții legale și la accesoriile aferente ajutoarelor de stat recuperate ce s-au cuvenit bugetului de stat din România (iar nu bugetului UE), respingând, astfel, cererile de amnistie fiscală formulate de contribuabili aflați în situația recuperării unui astfel de ajutor de stat pentru care au fost instituite și obligații accesorii. 

Apreciem că există argumente solide care combat poziția adoptată de organele fiscale și care susțin opinia conform căreia în situația în care ajutorul de stat recuperat s-ar cuvenit bugetului național, accesoriile aferente acestuia fac obiectul amnistiei fiscale prevăzute de OUG 69/2020, desigur condiționat de îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de acest act normativ. O abordare diferită este, din punctul nostru de vedere, contrară scopului însuși al OUG 69/2020,  astfel cum urmează să detaliem în cele ce urmează.

În primul rând, sfera de aplicare a OUG 69/2020 este expres prevăzută în cuprinsul actului normativ, dispozițiile art. VIII alin. (2) lit. d) statuând că pot face obiectul OUG 69/2020 accesoriile aferente unor obligații bugetare principale restante la data de 31 martie 2020, prin obligații bugetare principale restante la data de 31 martie 2020 înțelegându-se inclusiv „alte obligații de plată individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidența organului fiscal în vederea recuperării la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum şi obligațiile bugetare principale stabilite de alte organe decât organele fiscale, aferente perioadelor fiscale de până la data de 31 martie 2020, transmise spre recuperare organelor fiscale în perioada cuprinsă între 1 aprilie 2020 şi data depunerii cererii de anulare a accesoriilor inclusiv.”

Astfel, nu doar obligațiile principale stabilite de ANAF pot face obiectul amnistiei fiscale prevăzute de OUG 69/2020, ci și alte tipuri de obligații bugetare principale stabilite de alte instituții cum ar fi Ministerul Finanțelor – Direcția Generală Ajutor de stat printr-o Decizie de recuperare a unui ajutor de stat.

Sub un al doilea aspect, OUG 69/2020 precizează foarte clar care sunt accesoriile excluse de la aplicabilitatea acestei facilități fiscale, astfel:

• VIII alin. (3) din OUG 69/2020 prevede expres faptul că obligațiile bugetare pentru care s-au acordat şi sunt în derulare înlesniri la plată, potrivit legii, la data de 31 martie 2020 inclusiv, precum și obligațiile de plată stabilite în acte administrative a căror executare este suspendată în condițiile legii la data de 31 martie 2020 inclusiv, reprezintă 2 categorii de obligații de plată ce nu sunt considerate obligații de plată restante la data de 31 martie 2020 inclusiv, fiind astfel excluse de la aplicabilitatea OUG 69/2020.
• VIII alin. (6) din OUG 69/2020 exclude de la aplicabilitatea amnistiei fiscale accesoriile aferente unor obligații bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri ce se cuvin bugetului Uniunii Europene, dacă instituția sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii.

Din interpretarea dispozițiilor VIII alin. (6) din OUG 69/2020 anterior menționate apreciem că rezultă fără putință de tăgadă faptul că facilitatea fiscală constând în anularea obligațiilor fiscale accesorii nu se acordă dacă instituția sau autoritatea publică care a transmis organului fiscal titlul executoriu în vederea recuperării trebuie să vireze la bugetul Uniunii Europene, conform legii, respectivele accesorii. Per a contrario, facilitatea se impune a fi acordată dacă accesoriile aferente unor obligații bugetare principale reprezentând ajutor de stat de recuperat sau fonduri se cuvin bugetului național și, prin urmare, sunt păstrate la bugetul național (iar nu virat bugetului Uniunii Europene).

Această interpretare este cât se poate de logica și evidentă, inclusiv prin raportare la scopul avut în vedere de actul normativ (acela de acordare a unor facilități fiscale persoanelor fizice si juridice având calitatea de contribuabili / debitori ai unor obligații bugetare principale la bugetul național), dar și prin raportare la competentele emitentului actului (i.e. Guvernul României care nu poate dispune măsuri / facilități cu privire la sume ce nu-i aparțin și nu se fac venit la bugetul de stat).

Or invocarea de către organele fiscale a dispozițiilor art. VIII alin. (6) din Cap. II al OUG 69/2020 în situația existenței unei cereri de anulare a unor accesorii aferente unui ajutor de stat acordat din fonduri naționale și dispus la recuperare este contrară prevederilor legale mai sus expuse.

Astfel apreciem că atât timp cât sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de OUG 69/2020 privind stingerea tuturor obligațiilor bugetare principale restante la data de 31 martie 2020 inclusiv, depunerea la zi a tuturor declarațiilor fiscale conform vectorului fiscal, precum și depunerea cererii de anulare în termenul prevăzut de acest act normativ, cererea de amnistie fiscală formulată de contribuabil a trebui admisă de către organele fiscale.

De altfel, recent, instanțele de judecată au validat argumentele expuse de noi în acest sens pronunțând o soluție favorabilă într-un dosar având ca obiect anularea unei astfel de decizii de respingere a cererilor de amnistie fiscală având ca obiect accesorii aferente ajutoarelor de stat recuperare, dispunând pe lângă anularea acestor decizii, inclusiv obligarea organului fiscal la restituirea accesoriilor ce făceau obiectul OUG 69/2020 pe care contribuabili le-au plătit fără a fi datorate.