Legea 376/2022 definește bacșișul ca „orice sumă de bani oferită în mod voluntar de client, în plus față de contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate de către operatorii economici”. Însă e bine de reținut, înainte de orice, că definiția și întreaga reglementare din această lege nu se aplică decât în cazul societăților care au aceste două coduri CAEN: 5610 - Restaurante, 5630 - Baruri și alte activități de servire a băuturilor. În orice activitate, dacă se acordă bacșiș, el nu e acoperit de această lege.
Scopul legii e fiscalizarea acestor bani dați ca bacșiș, iar legiuitorul s-a asigurat ca acești bani să ajungă, în primă fază, la operatorul economic, cel care reține impozitul pe salarii pentru angajații săi, urmând ca, ulterior, angajatorul să îi distribuie integral angajaților, dar să rețină impozitul de 10%, așa cum face și cu salariul.
Una dintre principalele întrebări în contextul Legii 376 este cum împărțim angajaților aceste sume primite de la clienți? Le dăm tuturor, le dăm doar una, le dăm doar celor care le-au primit? Legiuitorul nu a stabilit nimic și a lăsat angajatorii să decidă, i-a obligat, chiar, să aibă o procedură dedicată bacșișului - în mod obligatoriu, această procedură ar trebui să fie concepută prin efortul conjugat al celor care se ocupă de contabilitatea operatorului economic și al specialistului în relații de muncă, întrucât procedura pe care o cere legea va cuprinde reguli din ambele domenii.
„Sumele provenite din încasarea bacșișului se înregistrează în contabilitatea operatorilor economici pe seama conturilor de datorii folosind un analitic distinct și se distribuie integral salariaților, pe baza unei evidențe nominale a acestora. Operatorii economici stabilesc, printr-un regulament intern, procedura și modalitatea de distribuire către salariați a sumelor provenite din încasarea bacșișului”. |
Legea nu permite angajatorului să rețină niciun leu din bacșiș. Chiar dacă angajatul ar avea datorii față de angajator, acesta din urmă nu ar trebui să opereze rețineri salariale pe sumele reprezentând bacșiș pentru că acestea nu sunt venituri salariale. Din punct de vedere fiscal, sunt încadrate ca venituri din alte surse, iar acest lucru contează și în planul relațiilor de muncă în acest caz.
„Din punct de vedere fiscal, sumele provenite din încasarea bacșișului de la client de către operatorul economic nu pot fi asimilate unui element de natura veniturilor pentru acesta din urmă, iar distribuirea acestora către salariați nu poate fi asimilată unui element de natura cheltuielilor”. |
Legea stabilește, cum spuneam, că sumele se distribuie integral angajaților, dar după ce sunt impozitate.
Chiar și până acum, în restaurante și baruri, chestiunea bacșișului a fost lăsată la latitudinea fiecăruia. Sunt spații de servire unde bacșișul se pune „la grămadă” și se împarte, seara, între toți angajații care s-au ocupat de servire, sau unde fiecare păstrează banii primiți de la fiecare client servit. Angajatorul va stabili procedura de împărțire a banilor, de acum înainte, cel mai probabil printr-un acord cu angajații săi.
„Sumele provenite din încasarea bacșișului de către salariați ca urmare a distribuirii prevăzute la alin. (8) sunt calificate ca venituri din alte surse și se supun regimului fiscal prevăzut de titlul IV - cap. X din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, nefiindu-le aplicabile prevederile titlului V - Contribuții sociale obligatorii din același act normativ. Impozitul pe venit datorat de salariat se reține la sursă la momentul distribuirii bacșișului de către plătitorii de venituri și se achită la bugetul de stat, potrivit art. 115 din Codul fiscal. Aceste sume nu pot fi reîncadrate fiscal ca venituri salariale sau asimilate salariilor”. |
În fine, merită menționat că Legea 376 nu face referire decât la salariați, iar nu și la zilieri. Cele două clase de activități sunt printre cele unde firmele pot folosi și zilieri, iar utilizarea muncii ziliere este des întâlnită în aceste zone de activitate în anumite perioade ale anului.