Analiza speței. Potrivit dispozițiilor art. 17 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, la cererea proprietarului sau a mandatarului acestuia, în următoarele cazuri:
Toate aceste situații sunt specificate și la alin. (1) pct. 126 din Hotărârea Guvernului nr. 1/2016 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal.
Conform pct. 126, alin. (2) și (3) din HG 1/2016:
„(2) Pentru mijlocul de transport pentru care contribuabilul nu mai poate face dovada existenței fizice, scăderea de la plata impozitului pe mijloacele de transport se face prin prezentarea unui certificat de distrugere emis în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfășoară activități de reparații, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 222/2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 19 din Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz.
(3) În lipsa documentului prevăzut la alin. (2), contribuabilul care nu mai poate face dovada existenței fizice a mijlocului de transport cu care figurează înregistrat în evidențele organelor fiscale locale prezintă o declarație pe propria răspundere din care să rezulte elementele de identificare a contribuabilului și a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurările care au condus la pierderea acestuia și operează, în ceea ce privește scăderea de la plata obligațiilor fiscale datorate, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care depune această declarație la organul fiscal la care figurează înregistrat, numai dacă are achitate integral orice obligații fiscale datorate de natura impozitului asupra mijloacelor de transport stabilite până la data de 31 decembrie a anului fiscal în care depune declarația.”
Potrivit pct. 125 din HG 1/2016, înstrăinarea privește pierderea proprietății prin transferul dreptului de proprietate asupra mijlocului de transport prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Ca regulă generală, impozitul pe mijloacele de transport este datorat de persoana fizică sau juridică care are în proprietate un mijloc de transport, înmatriculat/înregistrat în România la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior.
În același timp, sistemul fiscal din România este un sistem declarativ, în plus, declarația fiscală reprezintă manifestarea de voință a plătitorului de impozite prin care se declară organelor fiscale masa impozabilă aferentă unei perioade determinate. Declarația fiscală este actul întocmit de contribuabil/plătitor, în condițiile și situațiile prevăzute de lege, respectiv declarația de impunere și declarația informativă.
Totodată, contribuabilul care nu mai poate face dovada existenţei fizice a mijlocului de transport cu care figurează înregistrat în evidenţele compartimentului de specialitate al autorităţilor administraţiei publice locale va prezenta o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte elementele de identificare a contribuabilului şi a mijlocului de transport respectiv, documentul prin care a dobândit acel mijloc de transport, împrejurările care au condus la pierderea acestuia.
De asemenea, contribuabilul trebuie să-și achite obligațiile de plată neprescrise până la data depunerii declarației pe propria răspundere și să solicite eliberarea certificatului de atestare fiscală, pentru a putea proceda la radierea din evidențele Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
În concluzie, persoana fizică sau juridică poate solicita radierea mijlocului de transport din evidența fiscală în lipsa documentului care face dovada existenței fizice a acestuia, dar numai în ipoteza în care se plătesc integral obligațiile fiscale datorate bugetului local stabilite până la data de 31 decembrie a anului fiscal în care depune declarația.