avocatnet.ro 
Specialiști în parenting, citați de revista Parents, spun că sunt mici probleme de comportament pe care ești tentat să le treci cu vederea, dar care nu ar trebuie să fie ignorate, ele având consecințe mai puțin plăcute pe termen lung. Iată câteva exemple.
1. Este agresiv în timp ce se joacă
De ce să nu ignori? Când copilul lovește paretenerul de joacă, poate fi expresia unor frustrări pe care cel mic le-a înmagazinat în timp. Dar când astfel de comportamente devin un obicei, copilul împinge, mușcă, se joacă dur, este bine să nu fie ignorate. Comportamentul dur devine un obicei înrădăcinat și acceptarea lui îi transmite copilului că este acceptabil să faci alte persoane să sufere.
Ce e de făcut? Înfruntă comportamentul agresiv la fața locului! Ia copilul deoparte și explică-i că partenerul de joacă suferă din cauza loviturii, întrebă-l el cum s-ar simți dacă ar fi lovit. Trebuie să înțeleagă că nu prin violență se rezolvă problemele și că lovirea altei persoane nu este permisă. Înainte de a ajunge în parc, la locul de joacă sau la grădiniță, amintește-i că nu este în regulă să fie violent cu alți copii. Dacă repetă comportamentul, este indicat să-l scoți din context și să îți petreci mai mult timp cu el, să vorbiți despre incident.
2. Nu reacționează când i se cere să facă ceva
De ce să nu ignori? Concret, copilul nu te bagă în seamă. Se face că nu aude când îl rogi să strângă jucăriile, să se îmbrace sau să plecați din parc. Dacă îi spui de două, de trei sau de patru ori același lucru, mesajul pe care-l primește este acela că nu este nevoie să răspundă prompt cerinței, va mai avea vreo două- trei șanse. Este ca un joc de putere și, dacă nu ești tu cea care dictează regulile, copilul poate deveni sfidător.
Ce e de făcut? Când comunici cu copilul, cel mai indicat este să te așezi la nivelul lui, să te conectezi cu el, să-i rostești numele și abia apoi, mesajul. În felul acesta, copilul va reacționa la cerința ta.
3. Exagerează și inventează
De ce să nu ignori? La prima vedere, nu pare o problemă faptul că cel mic spune că și-a făcut ordine în jucării, când el a mutat doar o mașinuță de pe un raft pe altul, sau când povestește prietenilor la grădiniță că tocmai ce a vizitat Disneyland, când acest lucru nu s-a întâmplat. Este, însă important să se confrunte cu o persoană care știe adevărul și să își dea seama că nu poate inventa orice lucru. Minciuna poate deveni automatism în cazul în care copilul învață că este o modalitate ușoară de a câștiga ceva sau de a evita să facă ceva ce nu-I face plăcere.
Ce e de făcut? Când copilul inventează excursii sau fapte, este bine să intervii. Îi poți explica cât de distractiv ar fi să mergeți la Disneyland și că poate, într-o vacanță, chiar veți merge, însă nu ar trebui să spună prietenilor că a fost acolo când nu este adevărat acest lucru. Lasă-l să știe că dacă el nu spune întotdeauna adevărul, oamenii nu-l vor mai crede. Și nu-l lăsați să-și atingă scopul odată cu minciuna. Dacă spune că s-a spălat pe dinți și nu a făcut acest lucru, mergeți împreună la baie și rugați-l să facă acest lucru.
4. Face crize de personalitate
De ce să nu ignori? Copilul își dă ochii peste cap când nu-I convine ceva și copiază comportamentul fraților sau prietenilor mai mari? Unii părinți ignoră, deoarece cred că este doar o fază, dar, dacă nu sunt confruntați, s-ar putea transforma în copii lipsiți de respect, care își fac greu prieteni și construiesc greu relații cu profesorii sau colegii.
Ce e de făcut? Asigură-te că este conștient de comportamentul lui. Spune-i, de exemplu, că atunci când își dă ochii peste cap, îți arată că nu îi place ce spui, dar asta se poate exprima și în cuvinte. Scopul nu este de a face copilul să se simta prost, ci de a-i sublinia faptul că cel mai important este să comunice. Asigură-l că îți dorești să stați de vorbă și să îl ajuți, indiferent ce problemă sau supărare are.
Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.
CBM
Comentarii articol (0)