Dacă salariatul este cercetat disciplinar ca urmare a unei raportări privind încălcarea legii, are dreptul să ceară prezența presei la cercetare

Motivul pentru care avem o reglementare a avertizorilor de integritate este tocmai protecția acestora și încurajarea lor, implict, să scoată la iveală activități ilegale ori practici abuzive ce apar în entitățile publice sau private, de mai mari sau mai mici dimensiuni, în care desfășoară activități. Dacă un angajat dintr-o autoritate raportează încălcarea normelor privind achizițiile publice, inclusiv prin divulgarea publică a informațiilor cunoscute de acesta despre încălcarea legii, este protejat de Legea nr. 361/2022 privind protecția avertizorilor în interes public. O observație trebuie însă făcută din capul locului: legea se aplică persoanelor care efectuează raportări și care au obținut informațiile referitoare la încălcări ale legii, într-un context profesional.

Protecția pe care o oferă Legea Whistleblower (lucrătorilor, acționarilor, persoanelor din conducere ș.a. asemenea) îmbracă mai multe forme și se referă, în principal, la protecția avertizorului contra represaliilor. 

De cele mai multe ori, persoanele care ar putea să facă astfel de raportări, fie intern, adică discutând cu cineva din companie sau instituție/autoritate, fie extern, nu o fac de teama represaliilor: teama că și-ar putea pierde locul de muncă, teama că vor fi discriminați sau forțați să plece singuri din postul ocupat ș.a.. 

Legea 361/2022 a prevăzut în mod particular situația represaliilor ce iau forma intenției de a sancționa disciplinar pe avertizorul de integritate. Legea interzice din start aplicarea oricărei sancțiuni disciplinare împotriva avertizorului în interes public. Sancțiune care poate să însemne orice de la reducerea salariului la retrogradarea sau împiedicarea promovării, până la concedierea disciplinară. Legea 361 menționează orice sancțiune disciplinară.

Angajatorul, obligat să dea curs voinței angajatului

Legea 361 consacră un întreg articol condițiilor privind cercetarea disciplinară: 

„Art. 26: (1) La solicitarea avertizorului în interes public cercetat disciplinar ca urmare a raportării interne, externe sau divulgării publice, comisiile de disciplină sau alte organisme similare din cadrul autorităților, instituțiilor publice, altor persoane juridice de drept public sau persoanelor juridice de drept privat au obligația de a invita presa și un reprezentant al sindicatului sau al asociației profesionale sau un reprezentant al salariaților, după caz.

(2) Anunțul se face prin comunicat pe pagina de internet a autorității, instituției publice, persoanei juridice de drept public sau persoanei juridice de drept privat cu cel puțin 3 zile lucrătoare înaintea ședinței, sub sancțiunea nulității raportului și a sancțiunii disciplinare aplicate”.

Ce remarcăm din textul de lege de mai sus:

• o dată, că solicitarea trebuie să vină din partea angajatului cercetat: acesta are dreptul să ceară prezența unui jurnalist, să zicem, la cercetarea disciplinară, precum și prezența unui reprezentant sindical/al asociației profesionale din care face parte sau reprezentantul salariaților, după caz; 
• dacă există o atare solicitare și nu s-a dat curs acesteia de către angajator, sancțiunea disciplinară poate fi ulterior invalidată de o instanță.

Ne amintim totuși că angajatul avea dreptul și până acum să fie însoțit la cercetarea disciplinară de cineva din exteriorul companiei. Codul muncii îi recunoaște angajatului dreptul la apărare în tot parcursul procedurii de cercetare, inclusiv posibilitatea de a veni însoțit de un reprezentant sindical, de un avocat sau un expert în legislația muncii. 

Legea nr. 361/2022 îi mai oferă însă și dreptul la asistență judiciară gratuită: „La cererea avertizorului în interes public cercetat disciplinar, în termen de maximum un an de la data raportării, baroul din circumscripția locului de desfășurare a activității avertizorului în interes public asigură asistența judiciară gratuită pe parcursul procedurii disciplinare”.

Singura problemă a textului de lege citat mai sus se regăsește în alin. (2), unde legiuitorul a scăpat din vedere că nu toate entitățile au o pagină de internet. 

Potențialul acestei prevederi în cazul unei companii mari, deloc de neglijat

Să ne imaginăm două exemple care nu țin de sectorul public, ci de cel privat, unde se comit încălcări ale legii care, amândouă, au potențial serios pentru interesul public. 

Într-un magazin ce face parte dintr-un mare lanț de hypermarketuri prezent în țară se vând produse de proveninență animală, la kilogram, ale căror date de expirare sunt depășite, în general, cu câteva zile. Pentru că vorbim de o practică ce se repetă, unul dintre angajații de pe raion raportează fapta pe canalul extern. 

În al doilea exemplu, într-o clinică ce face parte dintr-un lanț medical renumit și care are clinici și spitale în toată țara, o asistentă medicală raportează intern folosirea în secția X din clinica în care lucrează folosirea unor dezinfectanți improprii sau lipsa unor măsuri de igienă conforme și care pun în pericol sănătatea atât a pacienților, cât și a personalului medical. 

Ambii angajați sunt cercetați disciplinar pentru faptele lor, sub diverse pretexte - ne reamintim că în Codul muncii principiul e că cercetăm discplinar pentru o abatere disciplinară prevăzută undeva, nu pentru orice faptă. Ambii cer prezența unui reprezentant al presei și vin insoțiți de câte un avocat. 

Angajatorul are două variante: să meargă înainte cu cercetarea, dacă consideră că are toate motivele să o facă, dar să cheme presa, ori să renunțe la cercetare. În fapt, efectul indirect al acestei prevederi din art. 26 al Legii Whistleblower este acela de a împinge angajatorul să facă pași înapoi atunci când pornește un demers cu potențial abuziv sau chiar nelegal.

Dacă oricare dintre angajatorii de mai sus și-ar îndeplini obligația privind anunțul de presă pe pagina de internet proprie, care, cel mai probabil, în fiecare caz în parte, este una și aceeași indiferent de locația magazinului/clinicii și este accesibilă tuturor clienților/pacienților din țară, riscul de a suferi un prejudiciu de imagine autoindus este destul de mare - or, asta înseamnă că nu-și vor asuma o atare cercetare și vor renunța la represalii.

Într-o companie mică ori cu puțină vizibilitate, riscul nu este același, ceea ce înseamnă că obligațiile privind cercetarea disciplinară induse de Legea Whistleblower s-ar putea, mai degrabă, să nu fie luate în seamă de către angajatori. 

În fine, merită subliniat și că, sfătuit de avocat sau expertul în legislația muncii, sunt șanse destul de mari ca angajatul care a raportat încălcarea legii și care e acum în centrul unei cercetări disciplinare să facă uz de dreptul oferit de art. 26 din lege.

„Persoanele care lucrează pentru o organizație sau care sunt în contact cu aceasta în cadrul activităților lor profesionale sunt deseori primele care află despre existența unor astfel de activități (care încalcă normele de drept european - n.red.) și au, prin urmare, o poziție privilegiată pentru a-i informa pe cei care pot rezolva problema.

Avertizorii de integritate, adică persoanele care raportează (în cadrul organizației respective sau unei autorități externe) sau divulgă (publicului) informații privind un fapt ilegal obținute într-un context profesional, ajută la prevenirea prejudiciilor și la detectarea amenințării sau a prejudicierii interesului public. Dacă nu ar face acest lucru, este probabil că informațiile respective nu ar ieși la iveală”, spunea Comisia Europeană despre Legea Whistleblower.