Cercetarea disciplinară: Ce înseamnă dreptul la apărare pentru angajat

Pentru demararea unei cercetări disciplinare, angajatorul trebuie să "bifeze" anumite cerințe speciale pentru această procedură. Amintim cu această ocazie de câteva dintre ele, obligații care cad în grija angajatorului:

• înștiințarea privind obiectul cercetării și consecințele abaterii disciplinare săvârșite - salariatul trebuie să fie informat cu ce a greșit și ce riscă pentru acest lucru;
• informarea privind locul, data și ora la care se va desfășura cercetarea - unde și când trebuie să se prezinte pentru efectuarea cercetării;
• acordarea salariatului de suficient timp pentru a-și pregăti apărarea - între momentul convocării și cercetarea disciplinară, salariatul trebuie să aibă timp să își pregătească apărarea.

Pe lângă dreptul de a fi informat despre toate elementele amintite anterior, salariatul mai are dreptul la apărare. Cunoașterea și chiar exercitarea acestui drept sunt extrem de importante pentru salariat, mai ales că, în unele cazuri, pot face diferența între o sancțiune ușoară și cea mai severă, respectiv concedierea disciplinară.

Dreptul la apărare oferă posibilitatea salariatului de a-și susține și proba nevinovăția în fața comisiei sau persoanei desemnate să realizeze cercetarea.

Atunci când se apără, salariatul o poate singur în nume propriu sau poate apela la organizația sindicală din care face parte (dacă există), la un avocat sau la un expert specializat în relații de muncă, cu scopul pentru a fi ajutat și îndrumat cu privire la drepturile pe care și le poate exercita pe parcursul cercetării.

Pentru o cercetare disciplinară care să treacă testul instanței (adică să nu fie anulată în cazul unui conflict de muncă adus în fața judecătorilor), angajatorul trebuie să prevadă o perioadă de timp rezonabilă între momentul convocării și cercetarea disciplinară efectivă. Deși nu există prevăzută în actele normative ce perioadă este considerată ca fiind termen rezonabil, din jurisprudența recentă reiese că un termen cuprins între aceeași zi cu data comunicării și trei zile este insuficient pentru exercitarea dreptului la apărare a salariatului.

Acest termen de timp rezonabil face parte din dreptul de apărare al salariaților și trebuie să fie suficient pentru ca salariatul să poată apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislația muncii sau ale unui reprezentant al organizației sindicale, să fie informat despre acuzele care i se aduc, să propună probe în apărarea sa, precum și să formuleze și să-si susțină apărările.

Nu trebuie uitate nici termenele privind răspunderea disciplinară a unui salariat în cazul abaterilor săvârșite. Mai exact, un angajator nu poate cerceta o faptă săvârșită cu mai mult de șase luni în urmă și nu trebuie să treacă mai mult de 30 de zile de când cercetarea disciplinară a fost finalizată și aplicarea sancțiunii.

În cazul în care este nemulțumit de concluzia și efectele cercetării disciplinare, salariatul are dreptul legal de a apela la o instanța judecătorească.