avocatnet.ro 
În accepțiunea Legii nr. 361/2022 (Legea Whistleblower / Legea avertizorilor de integritate), raportarea este comunicarea făcută de avertizor, fie scris, fie oral, de informații privind orice faptă ce reprezintă o încălcare a legii. Un tip de raportare este cea internă, care se realizează prin „mijloacele puse la dispoziție de autoritățile, instituțiile publice, persoanele juridice de drept public, precum și de persoanele juridice de drept privat pentru efectuarea de raportări privind încălcări ale legii, acestea constituind canalele interne de raportare”. Raportarea internă este, de fapt, regula, cu toate că legea îi recunoaște avertizorului dreptul de a alege între canalul intern de raportare și cel extern în anumite condiții.
Nu toate entitățile sunt obligate să aibă însă un canal de raportare internă în contextul Legii Whistleblower. În fapt, destul de mulți angajatori din România nu sunt vizați momentan de această obligație - angajatorii mici și mijlocii cu mai puțin de 50 de angajați.
Dacă privim cât se poate de simplist ideea de raportare internă versus raportare externă, cea internă presupune că avertizorul aduce la cunoștință unei persoane special desemnate, inclusiv în mod anonim, o informație privind o încălcare a legii care se petrece în acea entitate; cu alte cuvinte, ce se întâmplă „înăuntru rămâne înăuntru” sau are șanse mari să rămână doar aici. Pe când în cazul raportării externe, informația privind neregulile din interior ajunge în afara „pereților” angajatorului. Ceea ce pentru o companie privată, mai ales în contextul în care raportarea poate să conțină, să se refere la ori să vizeze tangențial și eventuale secrete comerciale, nu este tocmai dezirabil.
De aceea, specialiștii sunt de părere că și entitățile care nu sunt obligate se aibă un canal intern de raportare ar trebui să aibă unul. Ca sfat auxiliar, cei care sunt deja obligați să-l aibă ar trebui să-l construiască și să-l mențină în optime condiții în așa fel încât angajații să fie încurajați să-l folosească, în detrimentul ideii de raportare externă.
„Implementează un canal eficient și credibil pentru raportare internă, în care angajații sau partenerii de afaceri să aibă încredere, inclusiv dacă te numeri printre cei care nu sunt obligați să-l aibă conform legii. O raportare externă poate ajunge să prejudicieze business-ul.
Recomandarea este ca persoana desemnată, fie că e o persoană, un compartiment, un terț (...) să fie o structură care cu adevărat (1) poate să investigheze și (2) să remedieze. Dacă pun într-o companie mică responsabil omul de la HR, care este total subordonat conducerii companiei și nu are un cuvânt de spus (...) sau pe cineva care mi se pare că n-are prea multă treabă de făcut și îi mai dau astfel un job... Genul acesta de canal de raportare s-ar putea să genereze o problemă de încredere și, mai degrabă, să ducă la niște raportări externe”, spunea recent Adriana Radu - Avocat Partener | Radu Opriș SPARL, în cadrul webinarului organizat de avocatnet.ro în februarie pe tema Legii Whistleblower.
E adevărat că de raportarea internă Legea avertizorilor leagă un întreg ansamblu de obligații pentru entitățile vizate - adică autorități, instituții publice, persoane juridice de drept public sau privat, iar cei care sunt obligați prin lege să aibă canale interne de raportare și nu le au riscă amenzi între 3.000 și 30.000 de lei.
|
Principalul criteriu de departajare între cine are obligații și cine nu în a asigura un atare canal de raportare internă este numărul de angajați. În cazul entităților publice, numărul de angajați nu prezintă relevanță însă. Nu au obligația de a avea un atare canal intern de raportare angajatorii privați cu mai puțin de 50 de angajați, potrivit Legii 361/2022. Obligația apare, deci, de la 50 de angajați în sus. Chiar și așa, există o aplicare etapizată a obligației de a institui un canal intern de raportare. Odată cu intrarea în vigoare a legii, adică din 22 decembrie, doar privații care au de la 250 de angajați în sus trebuie să aibă aceste canale pregătite. De la aceeași dată e valabilă obligația și pentru autorități și instituții publice. Abia din 17 decembrie 2023, obligația intră în vigoare și pentru persoanele juridice de drept privat care au între 50 și 249 de angajați. Se pot însă grupa și pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce privește primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii și în ceea ce privește acțiunile subsecvente:
|
Raportarea externă
Agenția Națională de Integritate (ANI) anunța acum o lună operaționalizarea canalului extern de raportare a încălcării legii, rol care îi revine prin chiar Legea Whistleblower. Avertizorul în interes public poate alege între canalul intern de raportare și canalul extern de raportare, luând în considerare aspecte precum existența riscului de represalii în cazul raportării prin canalele interne ori imposibilitatea remedierii încălcării în mod eficace prin intermediul canalelor interne.
Totodată, în cazul entităților private cu mai puțin de 50 de lucrători, avertizorul efectuează raportarea utilizând canalul extern de raportare, în lipsa cananelor interne de raportare. Ca atare, dacă ar avea un canal intern și de încredere, angajatul ar trebui să-l aleagă pe acesta în deterimentul raportării externe.
Persoanele care aleg să se adreseze pe canalul extern pentru a raporta încălcări ale legii, o pot face prin următoarele modalități:
- online, pe Platforma Avertizori (https://avertizori.integritate.eu/);
- prin e-mail la adresa avertizari@integritate.eu;
- telefonic, la numărul 0372.069.869 selectând tastele 1 (Selectare lb. română), 0 (Acord înregistrare conversație), 3 (Direcția Avertizori în interes public); conversațiile vor fi înregistrate automat;
- prin intermediul serviciilor poștale la adresa ANI din Bulevardul Lascăr Catargiu nr. 15, Cod poștal 010661, Sector 1, București – România – În atenția Direcției Avertizori în interes public;
- personal, prin prezența la sediul ANI (cu programare prealabilă efectuată la adresa de email avertizari@integritate.eu).
hr.celco
Comentarii articol (0)