UPDATE: Cei cu contracte sportive vor beneficia de aceeași protecție ca salariații în cazul unor probleme financiare ale clubului, au decis senatorii. Votul final, la deputați

Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă nr. 85/2014 a fost adoptată marți la Senat și vizează corectarea unei situații injuste în care se regăsesc sportivii care au încheiate contracte de activitate sportivă în loc de contracte de muncă cu cluburile care ajung în procedură de faliment. Mai exact, spre deosebire de creanțele salariale, creanțele din contractele de activitate sportivă nu beneficiază acum de aceeași prioritate când vine vorba de achitarea datoriilor clubului.

Astfel, în Legea insolvenței vor fi definite creanțele participanților la activitatea sportivă (creanțele care izvorăsc din contractele de activitate sportivă încheiate conform legii), acestea urmând a fi înregistrate din oficiu în tabelul de creanţe de către administratorul/lichidatorul judiciar. Totodată, se prevede expres că au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă, persoanele care au contracte de activitate sportivă cu debitorul.

Inițiatorii propun, practic, menționarea persoanelor cu contracte de activitate sportivă în tot cuprinsul Legii insolvenței, astfel încât interesele acestora să fie protejate similar cu ale celor care au lucrat în baza contractelor de muncă. 

„La şedinţele adunării creditorilor, salariații debitorului și participanții la activitatea sportivă care au încheiat contracte de activitate sportivă cu debitorul vor putea fi reprezentaţi de delegați din din rândul acestora, care vor vota pentru întreaga valoare a creanţelor reprezentând drepturile băneşti ce li se cuvin”, mai prevede propunerea.

Pe fondul subfinanţării cronice a sportului românesc, atât din fonduri publice cât şi din investiţii private, cluburile sportive au recurs la contracte de prestări servicii în relaţia cu sportivii, pentru a evita taxele şi impozitele substanţiale pe care le presupune contractul de muncă, folosit până în anul 2017, când a apărut contractul de activitate sportivă. În baza acestui tip de contract special, Codul fiscal prevede o impozitare de 10% pentru veniturile obținute de sportiv. 

„În mod natural, CAS (contractul de activitate sportivă - n.red.) domină ca relaţie contractuală în peisajul sportiv autohton, în ciuda faptului că Legea 69/2000 permite şi utilizarea contractului de muncă. Însă, pentru sportivi, alegerea între cele două tipuri de contracte este inechitabilă. Pe de o parte, CAS le dă posibilitatea de a primi mai mulţi bani datorită cotei de impozitare mai mică. Pe de altă parte, CAS este în întregime în afara sferei de aplicabilitate a Codului Muncii. Astfel că sportivii nu beneficiază de protecţia oferită de Codul Muncii salariaţilor în raporturile de muncă cu angajatorul”, spun inițiatorii proiectului, un exemplu fiind protecția în cazul procedurii falimentului cluburilor sportive, situația în care cluburile se regăsesc tot mai des sau de care se apropie numeroase cluburi în prezent, din cauza lipsei banilor.

În situația în care clubul ajunge în faliment, în creanțele ce izvorăsc din contractele de activitate sportivă sunt abia pe locul 9 în tabelul de priorități, comparativ cu creanțele pe contractele de muncă, situate pe poziția 3. Cu alte cuvinte, plata salariilor are mult mai multe șanse să se realizeze față de plata remunerațiilor în baza contractelor de activitate sportivă. 

Atenție! Prevederile propunerii legislative NU se aplică momentan. Aceasta trebuie discutată și votată și la deputați, care au votul decisiv, trebuie aprobată de președintele statului și publicată în Monitorul Oficial pentru a produce efecte.