Regimul creantelor salariale in cazul insolventei angajatorului
Regimul juridic al recuperarii creantelor salariale a beneficiat recent de modificari legislative importante menite sa asigure, pe de-o parte, un rang superior in ordinea de prioritate la distribuirea sumelor rezultate in urma valorificarii patrimoniului debitorului aflat in insolventa si, pe de alta parte, formarea unui fond de garantare care sa asigure plata creantelor salariale impotriva angajatorilor aflati in insolventa.
Aceste modificari legislative au intervenit o data cu adoptarea, in cursul anului 2006, a doua legi care stabilesc cadrul normativ aplicabil regimului juridic al creantelor salariale in cazul insolventei angajatorului, si anume :
- Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei;
- Legea nr. 200/2006 privind constituirea si utilizarea Fondului pentru plata creantelor salariale, intrata in vigoare la 1 ianuarie 2007.
Dispozitiile normative ale ambelor legi se coroboreaza cu normele prevazute in Codul muncii si anume, art.156 care prevede ca „salariile se platesc inaintea oricarei alte obligatii a angajatorilor si art.167 „constituirea si utilizarea fondului de garantare pentru plata creantelor salariale se vor reglementa prin lege speciala”.
De asemenea, Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 prevede, in art. 48, ca „toate drepturile banesti cuvenite salariatilor se platesc inaintea oricaror obligatii banesti ale unitatii” si ca „ in caz de faliment sau lichidare judiciara, salariatii au calitatea de creditori privilegiati, iar drepturile lor banesti constituie creante privilegiate, urmand sa fie platite integral, inainte de a-si revendica cota-parte ceilalti creditori.”
Regimul creantelor salariale stabilit de Legea insolventei
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei stabileste doua modalitati procedurale de desfasurare a procedurii de insolventa respectiv,
(i) procedura generala - prin care un debitor intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului;
(ii) procedura simplificata – prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu deschiderea procedurii insolventei, fie dupa perioada de observatie de maximum 60 de zile.
Astfel, in ambele proceduri – generala sau simplificata se regaseste, in conditii diferite, ca o faza de sine statatoare, procedura falimentului, respectiv procedura lichidarii in vederea valorificarii patrimoniului debitorului aflat in insolventa pentru acoperirea creantelor creditorilor inscrisi la masa credala.
Lichidarea bunurilor din averea debitorului se efectueaza de catre lichidator, sub controlul judecatorului sindic. Acelasi lichidator va plati creantele creditorilor, in ordinea de prioritate stabilita de lege. Legiuitorul a stabilit ordinea de distribuire a sumelor obtinute din lichidare pentru plata creantelor creditorilor chirografari in functie de importanta acestor creante, care este data de aspectele economice, sociale, umanitare si juridice.
Principala modificare adusa textelor legale, cu un impact deosebit, consta în trecerea creantelor ,,salariale” într-un rang de prioritate superior. Astfel, daca in vechea reglementare a procedurii falimentului creantele izvorate din raporturile de munca erau plasate pe locul 3, in noua procedura a insolventei creantele salariale sunt trecute într-un rang de prioritate superior.
Articolul 123 stabileste urmatoarea ordine de prioritati:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate in cadrul desfasurarii procedurii insolventei
2. creantele izvorâte din raportul de munca;
3. creantele reprezentând creditele, cu dobânzile si cheltuielile aferente, acordate de institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultând din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii;
4. creantele bugetare;
5. creantele reprezentând sumele datorate de catre debitor unor terti, în baza unor obligatii de întretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
6. creantele reprezentând sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru întretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;
7. creantele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile si dobânzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;
8. alte creante chirografare;
9. creantele subordonate, în urmatoarea ordine de preferinta:
a) creantele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinând cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;
b) creantele izvorând din acte cu titlu gratuit.
Modificari legislative au fost reglementate si prin largirea ariei de cuprindere a categoriei fostelor creante ,,salariale” care in prezent includ ,,creantele izvorate din raporturi de munca”; definitia este mai cuprinzatoare si include toate creantele care isi au sursa în raporturile de munca adica in contractul de munca colectiv si individual dar si in actele normative de dreptul muncii care se impun partilor in afara vointei lor cuprinse în contract.
In acest sens, nu doar terminologia folosita in textul art. 123, al. 1, pct. 2 este modificata fata de cea anterioara dar si in ceea ce priveste definitia consacacrata de lege, creantele salariale fiind clar definite ca acele creante ,,ce izvorasc din raporturi de munca între debitor si angajatii acestuia”.
O prima categorie foarte importanta de drepturi (creante) ce izvorasc din raporturi de munca dar nu constituie si creante salariale sunt asa-zisele ,,salarii compensatorii”; drepturile la sume compensatorii nu au fost, in practica instantelor noastre inclusiv a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, asimilate drepturilor salariale, datorita scopului acordarii lor (un fel de ajutor de somaj pentru ipoteza neincadrarii in munca in viitor), a denumirii improprii de ,,salarii” deoarece salariile se utilizeaza doar ca baza de calcul, etc.
Ori, in ipoteza unor persoane juridice supuse procedurii cu un numar ridicat de salariati care, la randul lor, au convenit in contracte asupra unui numar considerabil de salarii lunare ca baza de calcul a compensarilor pentru pierderea locurilor de munca, sumele la care aceste mase de salariati au dreptul pot fi deosebit de importante in totalul masei credale astfel incat sa consume o parte semnificativa a activului debitoarei in insolventa, urmand ca alte categorii ce beneficiaza de un rang inferior sa primeasca foarte putin sau chiar deloc.
O alta modificare in raport de vechea reglementare a procedurii falimentului se refera la eliminarea restrictiei de a aseza in acest rang de prioritate doar creantele nascute in cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii. Astfel, creantele ce izvorasc din raporturi de munca beneficiaza de aceasta prioritate oricand s-ar fi nascut inainte de deschiderea procedurii dar nu si pentru cele ce ar fi fost prescrise la data la care creantele respective ar trebui incluse in tabelul creantelor care de fapt este data deschiderii procedurii, deoarece prescriptia nu mai curge contra creditorilor din acest moment.
Aceasta ,,largire” a sferei temporale pentru care salariatii beneficiaza de rangul de la art. 123, al. 1, pct. 2 are consecinte nefaste asupra creditorilor de rang inferior locului 2 care vor risca sa-si vada drastic diminuate sumele recuperate din procedura, in special la societati cu un numar mare de salariati care, din diferite motive au stat in pasivitate.
Regimul creantelor salariale reglementat de Legea privind constituirea si utilizarea Fondului pentru plata creantelor salariale
Legea nr. 200/2006 reprezinta un pas inainte decisiv in materia garantarii creantelor salariale in cazul falimentului. Legea a intrat in vigoare la data de 1 ianuarie 2007 si de prevederile sale beneficiaza salariatii angajatorilor pentru care starea de insolventa intervine dupa aceasta data.
Fondul asigura plata creantelor salariale care rezulta din contractele individuale de munca si din contractele colective de munca incheiate de salariati cu angajatorii impotriva carora au fost pronuntate hotarari judecatoresti definitive de deschidere a procedurii insolventei si fata de care a fost dispusa masura ridicarii totale sau partiale a dreptului de administrare.
Conceptia legiuitorului este evidentiata prin reglementarea principiilor care stau la baza constituirii, gestionarii si utilizarii acestui Fond.
Astfel, art. 4 litera c si d stabileste ca legea se aplica salariatilor (care lucreaza cu norma intreaga sau partial, la sediul proprietarului sau in alt loc sau la domiciliu, pe baza unui contract de munca temporara sau a unui contract de ucenicie la locul de munca – indiferent de durata acestora). Sunt vizate – cu titlu de creante salariale – toate drepturile salariale si alte drepturi banesti datorate si neplatite salariatului.
Resursele financiare ale Fondului se constituie din:
- contributia angajatorilor, care consta in obligatia de a plati lunar o suma pentru Fond, calculata in cota de 0,25% din fondul total de salarii lunare realizate de salariati. Corelativ, cota contributiei datorate la bugetul asigurarilor pentru somaj de catre angajatori s-a diminuat cu 0,25 puncte procentuale.
- venituri reprezentand dobanzi, majorari de intarziere pentru neachitarea in termenul de plata a contributiei la Fondul de garantare, precum si alte sume provenite din sume admise de lege;
- sume provenite din recuperarea debitelor create in conditiile Legii nr. 200/2006, altele decat cele provenind din contributiile la Fond.
Resursele financiare astfel constituite si cheltuielile corespunzatoare acoperirii creantelor salariale si a celor pentru gestionarea Fondului se cuprind in bugetul asigurarilor pentru somaj. Fondul este gestionat de catre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), prin agentiile pentru ocuparea fortei de munca judetene si a municipiului Bucuresti, care stabilesc cuantumul creantelor si efectueaza plata.
Din resursele Fondului se suporta urmatoarele categorii de creante salariale:
a) salariile restante;
b) compensatiile banesti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihna neefectuat de salariati, dar numai pentru maximum un an de munca;
c) platile compensatorii restante, in cuantumul stabilit in contractul colectiv de munca si/sau in contractul individual de munca, in cazul incetarii raporturilor de munca;
d) compensatiile restante pe care angajatorii au obligatia de a le plati, potrivit contractului colectiv de munca si/sau contractului individual de munca, in cazul accidentelor de munca sau al bolilor profesionale;
e) indemnizatiile restante, pe care angajatorii au obligatia, potrivit legii, de a le plati pe durata intreruperii temporare a activitatii.
Limitele (plafoanele) stabilite de lege pentru plata creantelor salariale din resursele Fondului sunt urmatoarele:
- suma totala a creantelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depasi cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat. Salariul avut în vedere este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul National de Statistica in luna in care s-a deschis procedura insolventei. Creantele salariale se suporta pentru o perioada de 3 luni calendaristice.Termenul pana la care angajatorii trebuie sa declare si sa plateasca aceasta contributie este data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se datoreaza drepturile salariale.
- creantele izvorate din raporturi de munca, platite in cazul falimentului, potrivit legislatiei in vigoare, se diminueaza cu sumele achitate din Fondul de garantare. Instituirea acestui mecanism special, dar echitabil de catre legiuitor impune o corelatie logica cu articolul 123 din Legea insolventei, articol care stabileste ordinea de preferinta in satisfacerea creantelor creditorilor. Altfel spus, tinand seama de necesitatea acoperirii creantelor salariale, de nevoile presante (de subzistenta) ale angajatilor, legiuitorul accepta ca, inainte de plata creantelor potrivit ordinii de preferinta prevazute de Legea insolventei, sa se acopere creantele in cauza din Fondul de garantare, in limitele legal stabilite. Numai ca – procedandu-se astfel si creantele fiind de regula mai mari decat limitele stabilite de Legea nr.200/2006 – ulterior, din sumele care se platesc conform Legii insoventei, se deduc sumele achitate din Fondul de garantare.
In toate cazurile, daca urmare redresarii angajatorilor, judecatorul sindic pronunta inchiderea procedurii de insolventa, angajatorii sunt obligati sa restituie sumele suportate din Fondul de garantare, in termen de 6 luni de la pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.
Desi Fondul de garantare este constituit numai din contributiile angajatorilor, statul este implicat direct in stabilirea si plata creantelor salariale cuvenite salariatilor in cazul falimentului. Astfel, stabilirea cuantumului creantelor salariale cuvenite salariatilor si efectuarea platii acestora se realizeaza de agentiile teritoriale pentru ocuparea fortei de munca:
- la cererea scrisa a administratorului sau lichidatorului angajatorului in stare de insolventa
- la cererea salariatilor angajatorului aflat in stare de insolventa sau a organizatiilor legal constituite ce reprezinta interesele acestora. Aceasta categorie include orice organizatie de natura profesionala – constituita potrivit legii si avand ca unul dintre obiective- stabilite prin lege sau statut – reprezentarea intereselor salariatilor.Salariatii sau organizatiile legal constituite, inainte de a se adresa organizatiei teritoriale, trebuie sa notifice in scris administratorul sau lichidatorul in vederea efectuarii de catre acestia a demersurilor necesare pentru plata creantelor.
avocatnet.ro explicăm legislația
alex68 
tehnician