Din 27 iunie 2023, decizia cu această interpretare a ICCJ a devenit obligatorie atât pentru instanțele din România, cât și pentru autoritățile statului și contribuabili. Asta înseamnă că, de acum, practica judecătorească pe această chestiune ar trebui să fie uniformă.
În linii mari, judecătorii au explicat că principiul legalității ar fi afectat dacă radierea PFA-ului şi anularea creanţei ar înlătura răspunderea debitorului persoană fizică ce e titular al PFA-ului. Totodată, o asemenea abordare ar duce la existența unui tratament diferit față de persoanele juridice.
„Cu alte cuvinte, operaţiunea de radiere a persoanei fizice ce şi-a desfăşurat activitatea într-una din formele reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2008 şi anularea creanţei pentru contribuabilul radiat nu pot înlătura răspunderea debitorului persoană fizică (...), altfel, s-ar aduce atingere principiului legalităţii. (...) În acest sens, obligaţia constituţională de a contribui la cheltuielile publice nu poate fi dezactivată prin radierea contribuabilului, urmată de anularea creanţei, atât timp cât există posibilitatea executării silite, prin angajarea răspunderii. Mai mult, s-ar crea un tratament diferit faţă de contribuabilii persoane juridice, în raport cu care continuarea executării silite, prin atragerea răspunderii altor persoane, constituie o regulă reglementată (...)”, este motivat în decizia ICCJ.
Conform alineatului 4^1 al articolului 266 din Codul de procedură fiscală, „Obligațiile fiscale datorate de debitori, persoane fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau profesii libere, precum și asocieri și alte entități fără personalitate juridică, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii, se anulează după radiere, inclusiv în situația în care obligațiile au fost preluate de alți debitori în conformitate cu prevederile art. 23.”
Iar la alineatele 3 și 4 ale articolului 23 din Cod scrie că „Persoana fizică care desfășoară o profesie liberală sau exercită o activitate economică în mod independent într-una din formele prevăzute de [OUG 44/2008] răspunde pentru obligațiile fiscale datorate ca urmare a exercitării profesiei sau activității cu bunurile din patrimoniul de afectațiune. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru recuperarea creanțelor fiscale, pot fi urmărite și celelalte bunuri ale debitorului. (...) Preluarea obligației fiscale potrivit prezentului articol se realizează prin comunicarea unei decizii către persoanele care devin debitori.”
Contextul deciziei ICCJ
De ce a fost nevoie de această interpretare de la judecătorii ICCJ? Pentru că chestiunea era abordată în mod diferit, în practică, de către instanțele judecătorești, așa cum reiese din documentul în care este detaliată speța.
Pe de o parte, o opinie conturată în practica instanțelor era că, dacă vorbim de radierea PFA-ului din evidențele ANAF, datoriile fiscale aferente acesteia pur și simplu se transferă din evidența pe PFA în evidența pe persoana fizică ce era titularul PFA. Cu alte cuvinte, ștergerea datoriilor din evidența PFA nu implică automat ștergerea definitivă a datoriilor, ci preluarea lor de către altcineva.
„Într-o primă opinie, s-a apreciat că prevederile art. 266 alin. 4^1 din Codul de procedură fiscală nu ar reprezenta o cauză de stingere a obligațiilor fiscale stabilite ulterior radierii unei persoane fizice ce exercită o activitate economică, ci doar anularea obligațiilor fiscale restante numai din evidența organelor fiscale ținută pentru PFA, anume aferent evidenței ținute pe codul de identificare fiscală corespunzător codului unic de înregistrare, obligațiile urmând să subziste în evidența aferentă persoanei fizice titulare a PFA, aferent codului numeric personal. (...) De altfel, s-a observat că potrivit textului legal o astfel de operațiune nu are ca efect și stingerea creanței fiscale, art. 266 alin. 4^1 din Codul de procedură fiscală indicând explicit continuitatea creanțelor fiscale atunci când au fost preluate de alți debitori”, scrie în document.
Pe de altă parte, au existat și instanțe judecătorești care au considerat că vorbim de o situație în care radierea PFA din evidențele ANAF implică automat anularea datoriilor fiscale aferente, nu transferul către fostul titular persoană fizică.
„Câtă vreme legiuitorul a prevăzut că radierea din registrul public a persoanei fizice care a desfășurat activitate economică conduce la anularea obligațiilor fiscale, iar nu la radierea (scoaterea) din evidențele fiscale, în lipsa oricărei distincții, aceeași radiere constituie și un caz de stingere a creanțelor fiscale corespunzătoare (fie cele existente la data radierii în evidențele organelor fiscale, fie cele stabilite după data radierii)”, mai scrie în document.
Așadar, prima opinie este cea pe care a preluat-o ICCJ. Anterior apariției Deciziei 20/2023, era neclar dacă în cazul radierii PFA mai puteam vorbi de un transfer al datoriilor fiscale către fostul titular persoană fizică, în baza prevederilor citate mai sus.
În speța care a dus la sesizarea ICCJ era vorba de o PFA care a fost radiată din evidențele ANAF în 2018, însă pentru care s-a derulat o inspecție fiscală în 2019 în urma căreia s-au stabilit, pentru o perioadă de dinainte de radiere, sume suplimentare de plată.