Comparațiile între copii, la fel de nocive ca cele între mămici. Cum să le eviți

Toate mamele tind să-și compare copiii, iar Kathy Seal, co-autoare a cărții „Părinți tensionați, copii stresați: Cum să faci față competiției atunci când crești un copil”, susține că acest lucru se datorează instinctului de supraviețuire.

„Suntem programați să ne împingem copiii să fie cei mai buni. La urma urmei, copiii strămoșilor noștri trebuiau să fie suficient de puternici ca să apuce ultima bucată de carne sau să se ferească din calea unui animal periculos”, exemplifică Seal. „La fel de natural este să vrei ca puștiul tău să capete anumite abilități și pentru asta folosești comparația”.

Deși este un instinct normal, comparația poate fi un factor de stres și ne poate împiedica să ne apreciem micuții la adevărata lor valoare. În continuare, vă prezentăm cele mai cunoscute capcane și cum să le evitați.

Comparația privind dezvoltarea

În general, copiii ating pașii importanți din viață cam în aceeași perioadă: se ridică, merg de-a bușilea sau pe propriile picioare, ceea ce face ca multe mămici să cadă foarte ușor în capcana comparațiilor.

„Îmi amintesc că eram la cursul de muzică și am văzut un bebeluș de 10 luni care făcea lucruri pe care micuțul meu nu le făcea încă la 19 luni. A fost greu pentru mine”, recunoaște Heather Cianciolo, citată în cartea menționată.

Ca mame, suntem încurajate să supraveghem și să observăm anumite întârzieri de dezvoltare și să cerem ajutor specializat imediat cum observăm ceva, așa că nu e de mirare că întrebăm tot timpul ce e normal și ce nu.

Cum să eviți capcana: Cercetările arată că atâta timp cât copilul atinge punctele importante de dezvoltare, nu contează cât de repede o face. Așadar, dacă bebelușul tău de 18 luni spune unu, două cuvinte, iar nepotul tău de aceeași vârstă spune 20, asta nu înseamnă că micuțul tău are o problemă. „Indicatorii de dezvoltare au puțin de-a face cu potențialul copilului, așa că încurajăm părinții să nu-și facă griji atunci când micuțul lor înflorește mai târziu”, spune Darshak Sanghavi, pediatru și profesor la Universitatea din Massachusetts.

„E ispititor să crezi că ceea ce face un copil când e mic îi influențează destinul, dar experiențele de zi cu zi dovedesc contrariul. Nu putem determina destinul lui bazându-ne pe primele luni de viață”, susține Sanghavi.

E important să reții că-ți pot ajuta copilul să învețe lucruri noi, dar nu-l poți forța s-o facă dacă nu e pregătit.

Comparația privind somnul

Pune doi proaspăt părinți unul lângă altul și prima întrebare pe care și-o vor pune este: „Copilul tău doarme toată noaptea?”. Din păcate, și acesta este un joc incorect pentru că unii bebeluși dorm neîntorși, în timp ce alții se zvârcolesc toată noaptea sau plâng, chinuiți de colici. „Când prietena ta se laudă că micuțul ei doarme ca un îngeraș, îți vine s-o omori”, glumește Jenna McCarthy, autoarea cărții „Călătoria părinților”.

Cum să eviți capcana: Ca și punctele importante de dezvoltare, somnul poate varia de la copil la copil. Ceea ce funcționează de minune pentru unul, poate fi inutil pentru altul. „Ai putea să-ți rogi prietena să-ți arate cum culcă copilul, dar asta nu ar putea face decât să-ți adâncească depresia când realizezi că și tu faci același lucru și nu funcționează”, spune McCarthy.

În loc să-ți faci sânge rău, încearcă să găsești soluțiile ideale ca să te poți odihni și tu. Dacă micuțul e pregătit, „antrenează-l” când și cum să doarmă. Dacă e prea mic pentru asta, roagă o rudă sau o prietenă să-l supravegheze, iar tu culcă-te o oră; masa de la miezul nopții i-o poți da tu o noapte, iar partenerul în următoarea. Privarea de somn este foarte periculoasă pentru mămică.

Comparații privind comportamentul

Ca și degetele de la o mână, copiii nu seamănă unul cu celălalt. Deși ești conștientă de acest lucru, e greu să nu-ți vină să intri în pământ de rușine atunci când micuțul tău dă din picioare și urlă în mijlocul magazinului sau refuză să le răspundă celor care-l întreabă cum îl cheamă.

Mămica Amy Spizzo trece prin momente neplăcute atunci când își ia copiii la restaurant. „Toți ceilalți stau liniștiți în scăunelele lor, dar băieții mei se poartă ca niște ratoni prinși în capcană. Cum pot fi ceilalți atât de liniștiți, mulțumindu-se să mănânce sau să deseneze, în timp ce ai mei parcă încearcă să vadă până unde pot ajunge cu gălăgia?”.

Cum să eviți capcana: Nu ai de unde să știi, dar poate că micuța care stă cuminte și colorează a urlat toată dimineața. „Am cunoscut copii care se poartă impecabil în public, dar provoacă furtuni acasă. Eu încerc să-mi amintesc tot timpul că lucrurile nu sunt întotdeauna ce par”, constată bloggerița Amy Oztan.

Bineînțeles că ar trebui să instaurezi anumite reguli prin care impui disciplina atunci când copilul tău are tendințe distructive sau un comportament neplăcut. Atunci vine vorba însă despre personalitatea copilului, pe care pur și simplu trebuie s-o accepți: se poate ca tu să fii o persoană sociabilă, iar copilul tău e introvertit; se poate ca tu să iubești sportul, iar el să nu știe să se joace cu mingea. Va trebui să găsești echilibrul și să-i apreciezi calitățile.

Comparația privind relațiile de cuplu

Un nou-născut poate fi o piatră de încercare într-o relație, iar faptul că auzi că prietena ta are un „soț perfect”, nu te va ajuta prea mult.

„Soțul meu nu m-a lăsat nici măcar o dată să dorm mai mult. De cealaltă parte, soțul prietenei mele insistă ca ea să doarmă mai mult în weekend, atunci când are el grijă de copil, face ordine în casă, pune rufe la spălat și-i aduce soției micul dejun la pat. Cât de frustrant poate fi?”, se plânge Beth Beauchemin.

Cum să eviți comparațiile

 Pentru început, gândește-te că din moment ce nu locuiești în aceeași casă cu celălalt cuplu, nu știi dacă povestea prietenei este adevărată. Apoi, apreciază ce face soțul tău pentru familie. „A durat ceva timp până când am acceptat că dacă eu am defecte ca mamă, comparativ cu prietenele mele, atunci trebuie să accept că și soțul meu e diferit. Da, probabil că unele dintre ele au soți care fac curățenie sau vin devreme acasă, dar nu au calitățile extraordinare ale soțului meu”, recunoaște Beauchemin.

Comparația privind treburile gospodărești

Casa prietenei tale este impecabilă, ea îi pregătește singură masa bebelușului ei, iar hainele sunt întotdeauna perfect călcate. În acest timp, la tine este totul vraiște și abia ai timp să faci un duș la trei zile. „Cum e posibil?”, te întrebi.

Cum să eviți capcana: Dacă te compari constant cu o super-mamă, nu vei face altceva decât să te simți vulnerabilă și învinsă. Mai bine axează-te pe calitățile tale de mamă. De care dintre ele ești foarte mândră?

Asta nu înseamnă că nu poți îmbunătăți anumite lucruri, dacă asta vrei. În acest caz, folosește invidia ca sursă de inspirație, nu de amărăciune. „Învață de la super-mame”, e sfatul lui McCarthy. „Cere-le sfatul și copiază-le trucurile. Cine știe? Poate că și tu inspiri, fără să știi, alți părinți”.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original