Astfel, se reglementează acum situația în care solicitanții venitului minim de incluziune dețin un bun imobil împreună cu alte persoane (în cotă parte). În astfel de cazuri, cota parte deținută dintr-un bun nu va exclude persoana ori familia de la acordarea banilor.
Logica e următoarea: deținerea doar a unei părți dintr-un bun, adică o persoană nu e unic proprietar al bunului, împiedică arendarea sau închirierea acestuia, dacă ceilalți proprietari nu-și dau acordul, ceea ce nu îi permite solicitantului venitului minim de incluziune să aibă un câștig.
Practic, în norme se introduce un nou alineat, care stabilește că: “persoana sau familia care deține pe lângă locuința de domiciliu o cotă parte dintr-o altă clădire/ spațiu locativ/ imobil poate beneficia de venit minim de incluziune indiferent de mărimea cotei, dacă persoana singură/ familia nu poate dispune de bunul respectiv în una din modalitățile prevăzute la alin. (3)”.
La alineatul menționat mai sus, normele vorbesc despre darea unui bun “în închiriere/ arendă/ concesiune”.
Normele stabilesc că nu sunt eligibile pentru acordarea venitului minim de incluziune persoanele singure, precum și familiile care se află în cel puțin una din următoarele situații:
- în luna anterioară depunerii cererii au obținut un venit net lunar ajustat mai mare de 700 de lei;
- cel puțin unul dintre membrii familiei are în proprietate, închiriere, comodat ori altă formă de deținere unul sau mai multe bunuri, printre care și clădiri, mașini noi, mai multe mașini vechi, bărci cu motor etc. (lista completă e aici).
Nu în ultimul rând, prin acest act normativ se introduce procedura de decontare a cheltuielilor legate de transportul persoanelor care urmează cursurile programului educațional ”A doua șansă” în altă localitate decât cea de domiciliu (la mai mult de cinci kilometri).
Comentarii articol (3)