Tratarea simplificată a serviciilor intragrup de valoare adăugată scăzută e inaplicabilă în România. Abordarea e contestată des de ANAF

Serviciile intragrup de valoare adăugată scăzută au fost aduse în discuție la o conferință fiscală recent organizată de avocatnet.ro. Cu această ocazie, specialiștii de la PwC România au explicat că serviciile respective sunt definite în liniile directoare ale OCDE ca fiind servicii-suport care, deși sunt necesare pentru desfășurarea activității, nu reprezintă un aspect esențial din perspectiva profitabilității unei companii.

„În practica și în analiza de prețuri de transfer, cu privire la serviciile intragrup, am remarcat că se asimilează în scop de analiză o parte din terminologia care este utilizată în liniile directoare ale OCDE, pe zona aceasta a serviciilor intragrup. Însă aș atrage atenția că această terminologie nu este definită ca atare în legislația națională și mă refer aici, în special, la conceptul de servicii de valoare adăugată scăzută, care este un concept cu care ne întâlnim în practică foarte des. Este utilizat de către companii și în practica recentă din cadrul inspecțiilor fiscale am văzut că apare și pe agenda și în limbajul folosit de autoritățile fiscale, în cadrul documentelor pe care le emit ca finalitate a inspecțiilor fiscale.

Însă legislația din România comportă anumite particularități din acest punct de vedere. Astfel, în mod evident, noi nu avem o definiție ca atare, nu avem prevederi care să fie asimilate și aliniate prevederilor din capitolul de servicii intragrup din ghidul OCDE, care spun că, în anumite situații, dacă aceste servicii sunt de valoare adăugată scăzută, trebuie analizate din perspectiva prețurilor de transfer într-un anume fel, într-un mod simplist. Am văzut în practică că, în foarte multe situații, se merge pe abordarea potrivit căreia analiza de prețuri de transfer pentru serviciile de valoare adăugată scăzută se documentează sub simpla sintagmă serviciile de tip HR sunt servicii de natură suport, se aplică o marjă de 5%. Deci, această abordare este la nivel de piață”, a atenționat Monica Todose, Director la PwC.

Practic, pentru ca tratarea simplificată a serviciilor să fie permisă și în România, ar trebui ca legislația fiscală să fie modificată. Din moment ce autoritățile de la noi n-au luat nicio măsură în acest sens până acum, companiile sunt sfătuite să trateze serviciile de valoare adăugată scăzută ca pe tranzacții de sine stătătoare, dacă nu vor să aibă probleme la controalele ANAF.

„Această abordare este recunoscută în liniile directoare ale OCDE, însă liniile directoare menționează că abordarea este aplicabilă în practică sub rezerva că fiecare stat își introduce aceste prevederi în legislația națională. Noi nu avem o astfel de prevedere, România nu este un stat care a aplicat o zonă de exonerare pe analiza serviciilor intragrup de valoare adăugată scăzută, motiv pentru care, ori de câte ori suntem în ipostaza documentării acestor tranzacții, trebuie să le tratăm distinct, ca pe niște tranzacții de sine stătătoare, trebuie să stabilim care este natura serviciilor respective, raportat la activitatea principală pe care o derulează societatea, astfel încât să stabilim dacă pot fi încadrate la servicii de natură suport, la servicii de valoare adăugată scăzută sau, în caz contrar, acestea sunt servicii de valoare adăugată ridicată.

Să luăm cazul serviciilor de HR - pot să fie încadrate în ambele situații. Adică poate să fie, într-un context, serviciu de valoare adăugată scăzută, atunci când entitatea are ca obiect de activitate producția de autoturisme - atunci acesta este un serviciu-suport, adiacent activității principale. Dar dacă societatea are ca obiect de activitate principal recrutarea de resurse umane, în acest context serviciul devine unul de valoare adăugată ridicată, pentru că serviciul respectiv generează profitabilitatea entității în cauză”, a detaliat specialista.

Ba mai mult, sunt șanse mici ca autoritățile de la noi să recunoască abordarea simplificată a OCDE. De ce? Pentru că, în esență, această schimbare de optică n-ar fi în interesul taxabil al României.

„Aș zice că nu. Pentru că, dacă ar fi să ne uităm la tipologia tranzacțiilor intragrup cel mai frecvent întâlnite, serviciile primează în România ca tipologie. Pe urmă avem activități de producție, de distribuție... Deci, interesul taxabil al României, la acest moment, nu este să facă o exonerare pe zona aceasta, adică să nu mai verifice această zonă și să meargă pe excepția din legislație în care stabilești natura serviciilor ca fiind de natură suport, aplici o marjă de 5% și cam asta este. Din perspectiva tipologiei tranzacțiilor, estimările mele nu sunt că se va avea în vedere o astfel de abordare”, a opinat Monica Todose.

Așadar, ce este de făcut? Companiile trebuie să aibă o abordare prudentă pe termen lung și să fie foarte atente la tratarea serviciilor intragrup de valoare adăugată scăzută, pentru a reduce riscurile în cazul unui eventual control al ANAF.

„Ceea ce doresc să evidențiez este că, pornind de la aceste prevederi ale liniilor directoare emise de OCDE, pornind de la faptul că legislația noastră națională nu definește serviciile intragrup (nici de valoare adăugată scăzută, nici de valoare adăugată ridicată), analiza, în acest caz, trebuie să aibă la bază analiza naturii acestor servicii, din perspectiva valorii pe care o generează în businessul entității. Și, în subsidiar, abordarea de documentare în dosarul prețurilor de transfer printr-o simplă referință la liniile directoare, din perspectiva faptului că nu mai facem acel studiu de benchmarking ca să testăm dacă marja aplicată în cazul serviciilor respective este sau nu la nivel de piață, este o abordare incorectă care poate fi ușor contestată -- și este, de mult ori, contestată în inspecția fiscală --, pentru că legislația din România nu recunoaște aceste prevederi simplificate pe care le conține ghidul OCDE.

Pe cale de consecință, această manieră de corelare a prevederilor legale trebuie să ne ducă în zona în care trebuie să tragem concluzia corectă, respectiv documentarea serviciilor intragrup trebuie să aibă, în primă fază, ca pas principal, analiza naturii acestora și trebuie să vedem la ce contribuie serviciile în activitatea principală, să vedem care este rolul serviciilor respective (semnificativ sau suport) și, într-o etapă subsidiară, trebuie să facem analiza de comparabilitate, trebuie să facem studiul de benchmarking (...)”, a mai spus directorul de la PwC.

Dosarul prețurilor de transfer trebuie să fie gata, la marile firme, la termenul de declarare anuală a impozitului pe profit. Prin excepție, acest termen este mutat în 2023 la data de 26 iunie (în mod normal, termenul este 25 martie).