Opinie: Bugete locale vs. bugetul de stat - cine pierde și cine câștigă, în contextul extinderii mecanismului de compensare a datoriilor

Motivele care stau la baza acestei noi reglementări sunt pertinente. Pe de o parte, primăriile au, de regulă, resurse financiare limitate, care ar fi și mai mult sărăcite de plata acestor sume datorate contribuabililor, făcând aproape imposibile eforturile de sprijinire eficientă a comunităților. Pe de altă parte, înainte de apariția acestei legi, contribuabilii care aveau de recuperat diverse sume de la autoritățile locale (în general, primării) aveau la dispoziție doar câteva pârghii – compensarea cu obligațiile față de bugetul local pe mai mulți ani, până la stingerea datoriei, executarea silită, declanșarea procedurii de insolvență a unității administrativ-teritoriale, proceduri greoaie și consumatoare de timp – și, oricum, doar cu privire la sumele administrate de aceeași autoritate publică (de exemplu, impozitele datorate către ANAF se puteau compensa doar cu sumele de rambursat de către ANAF).

Este posibil însă ca efectul să fie unul de bumerang. Autoritățile locale ar putea să aleagă calea pasivității, fie prin emiterea unor decizii de impunere nelegale – încasând sume de bani necuvenite, fără să mai poată fi obligate să le restituie (cu dobânzi și penalități, dacă decizia de impunere este anulată de instanță), fie refuzând pur și simplu să restituie sumele stabilite prin hotărâri judecătorești, obligându-i pe contribuabili să solicite compensarea cu obligațiile de plată către bugetul de stat, fiindcă „așa prevede legea”.

Pasivitatea în acest caz ar fi un abuz, pentru că această atitudine contravine reglementărilor în vigoare: primarii, în calitate de ordonatori de credite, au obligația de a face tot ceea ce este legal posibil pentru a asigura sursele financiare necesare pentru plata sumelor datorate în temeiul unor titluri executorii (decizii definitive ale instanței).

Contribuabilii care datorează bugetului de stat sume mult mai mici decât cele pe care le au de recuperat atât de la autoritățile locale cât și de la budgetul de stat, pot solicita compensarea doar cu privire la acele sume stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, ceea ce înseamnă că oricum trebuie să recurgă la instanță și să aștepte destul de mult, știut fiind faptul că toate aceste proceduri durează. Așadar, mult așteptatele beneficii ale noii legi nu sunt chiar reale.

Ceea ce este real este că bugetul central, care preia obligația de a rambursa sumele decise de instanță contribuabililor care au determinarea și răbdarea să solicite acest lucru, va fi privat de sume importante, fiind astfel marele învins în ecuația „compensării”, în timp ce marele învingător vor fi bugetele locale, majorate în mod artificial, pentru că fondurile aflate la dispoziția lor vor rămâne în conturile acestora, neafectate de nicio compensare.