Vanzarile dezamagitoare ale aliantei Renault-Nissan in Europa din ultima perioada readuc in discutie viabilitatea gigantilor auto creati la sfarsitul anilor ‘90.
Vanzarile Renault in Europa de Vest in luna august au inregistrat un recul de 12% fata de aceeasi luna a anului trecut, ajungand la 70.745 de unitati. Este a treia luna consecutiva de scadere. Nici partenerul de alianta nu s-a descurcat prea bine, vanzarile Nissan scazand cu peste 28%.
Rezultatul slab al aliantei Renault-Nissan in Europa nu a putut fi contrabalansat de vanzarile ceva mai bune in restul lumii si este pus de analisti in special pe seama lipsei modelelor noi.
Explicatia acestei stari de fapt, pe langa cresterea preturilor la carburanti care a dus la o scadere usoara a intregii piete, este ca reducerea drastica a costurilor in cadrul aliantei a limitat numarul de modele din gama si a afectat inovatia.
Nasterea concernelor
Acum aproape un deceniu se spunea ca producatorii auto mai mici care vor incerca sa ramana independenti vor sfarsi prin a da faliment. Vizati erau BMW, Honda si Porsche.
Astazi acesti producatori au marje operationale si de profit net demne de invidiat si o duc mai bine decat cei care au fuzionat. Daimler Benz si Chrysler au initiat moda fuziunilor in 1998.
Doi ani mai tarziu, noul concern DaimlerChrysler a incercat sa atraga un nou partener: pe Mitsubishi, care atunci se afla in dificultate. Rezultatul se cunoaste. Initiativa bossului de atunci al DaimlerChrysler, Jurgen Schrempp, a esuat lamentabil. Efectul acestui esec a fost amplificat de insuccesul marcii Smart, in care Mercedes a ingropat miliarde de euro.
Salvare de moment
Pana de curand alianta dintre Renault si Nissan era considerata un exemplu de succes in materie de fuziuni intre gigantii auto. La sfarsitul anilor ‘90, cand Nissan avea datorii de peste 26 de miliarde de dolari, realizarea parteneriatului cu producatorul francez s-a dovedit solutia salvatoare.
Renault a reusit sa impuna primul non-japonez in fruntea unui concern auto nipon, pe Carlos Ghosn. Miscarea s-a dovedit una de succes intrucat noul manager a izbutit sa taie radical costurile de productie si a salvat astfel de la faliment Nissan.
Rezultatele dezamagitoare din ultimele luni vin chiar in momentul in care se discuta despre o fuziune cu General Motors, cel mai mare concern auto de pe planeta, aflat la randul sau intr-o situatie-limita.
Algoritmul succesului
BMW, Honda si Porsche au in comun faptul ca sunt controlate de cate o familie. Membrii acestor familii au dorit sa mentina independenta imperiilor controlate, refuzand ofertele de preluare.
BMW a incercat sa se extinda in anii ‘90, cumparand grupul Rover, insa investitiile necesare revitalizarii sale nu au putut fi suportate, iar marcile engleze care il compuneau (in afara de Mini) au fost vandute. Solutiile gasite de acesti producatori mai mici au fost parteneriatele punctuale cu alti producatori.
Exemplele cele mai elocvente in acest sens sunt parteneriatul dintre Porsche si VW, din care s-a nascut Cayenne, si cel dintre BMW si Chrysler, pentru dezvoltarea de motoare pe benzina de mici dimensiuni.
Producatorii mici au dovedit de multe ori ca se pot adapta mai usor schimbarilor survenite in piata. Astfel s-a ajuns ca Porsche, un producator exclusivist care la inceputul anilor ‘90 era aproape de faliment, sa cumpere nu mai putin de 25% din VW.
Comentarii articol (0)