OUG nr. 67/2023 va intra în vigoare la finele acestei luni și, deși este o măsură cu caracter temporar (se va aplica doar trei luni, dacă Guvernul nu se gândește cumva să o prelungească până la final de an), trebuie pusă în aplicare de un număr foarte mare de operatori economici din România care produc, importă, distribuie sau vând pâine, brânză, carne de pui sau porc, legume, fructe, ulei, zahăr și alte produse agro-alimentare în cantitățile specifice din anexa ordonanței.
Scopul ordonanței, acela de a impacta în mod pozitiv prețul final plătit de consumator, va fi atins, în teorie, prin aceea că toți participanții de pe întreg lanțul de producție - vânzare către consumator vor trebui să respecte niște cote maxime de adaos comercial. Cei care nu vor respecta cotele stabilite în ordonanță riscă amenzi destul de consistente, situate între 100.000 și 2.000.000 de lei. Asta înseamnă că până și cel mai modest magazin alimentar va putea fi amendat cu cel puțin 100.000 de lei. Chiar și dacă plătește amenda la jumătate din minimul prevăzut de lege în cele 15 zile, cuantumul rămâne unul ridicat.
Dacă prima grijă a operatorului economic e să respecte acel adaos maxim stabilit de Guvern, a doua este să facă dovada respectării ordonanței. Actul stabilește foarte clar că niciunul dintre produsele din anexă nu poate fi comercializat fără prezentarea dovezilor cu privire la valoarea adaosului comercial aplicat produselor vândute.
Dovezile vor fi, practic, niște declarații pe propria răspundere semnate e reprezentanții legali sau alți împuterniciți ai operatorilor economici.
Cât de importante sunt aceste declarații? În lipsa lor, operatorul economic nu are voie să comercializeze produsele respective, dar amenda de cel puțin 100.000 de lei este dată pentru nerespectarea cotelor de adaos. Cu alte cuvinte, amenda nu vizează lipsa declarațiilor, iar chiar dacă declarațiile există la fața locului și pot fi prezentate inspectorilor, dar arată cote de adaos greșit calculate ori care nu corespund realității, operatorul economic riscă să fie sancționat.
Ordonanța nu specifică în ce fel trebuie să arate aceste declarații pe propria răspundere sau dacă e suficientă una pentru toate produsele ori e nevoie de câte o declarație pentru fiecare. Ordonanța prevede doar cine-și asumă conținutul lor. Ca atare, e de așteptat ca, în practică, în cazul controalelor, discuțiile să nu fie unitare în această privință.
Totodată, în cazul vânzărilor succesive, cumpărătorul trebuie să se asigure întotdeauna că are declarațiile date de operatorul vânzător. Practic, cea mai împovărătoare dovadă o va avea comerciantul care se află ultimul în lanț.
Dacă estimările făcute de diverși analiști și reprezentanți ai unor operatori economici sau asociații de profil se vor dovedi, la finele celor trei luni, adevărate, în sensul în care reducerile de preț pentru consumatorii finali să nu fie extraordinare, atunci întregul efect al acestei ordonanțe va fi fost acela de a mai adăuga câteva obligații birocratice în sarcina operatorilor economici.