După cât timp se prescrie dreptul Fiscului de a cere executarea silită a contribuabililor și ce perioade nu sunt luate în calcul

Ca o regulă generală, ținând cont de prevederile art. 215 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „dreptul organului de executare silită de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept”. Termenul de prescripţie menționat anterior se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.

Totodată, având în vedere dispozițiile art. 216 din Codul de procedură fiscală, situațiile în care termenul de prescripţie se suspendă sunt următoarele:

• în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
• în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
• pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate potrivit legii;
• cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită;
• în alte cazuri prevăzute de lege.

De asemenea, în conformitate cu reglementările art. 217 din Codul de procedură fiscală, cazurile în care termenul de prescripţie se întrerupe sunt:

• în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
• pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei;
• pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
• la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate;
• în alte cazuri prevăzute de lege.

Un aspect important de reținut este acela că, în situația în care pentru acelaşi titlu executoriu organul fiscal emite şi comunică debitorului mai multe somaţii, termenul de prescripţie se întrerupe la data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită, doar în cazul primei somaţii.

În ceea ce privește efectele împlinirii termenului de prescripție, important de reținut este faptul că în ipoteza în care organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa fiscală. Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.

În concluzie, putem afirma că prescripția dreptului de a cere executarea silită conduce la stingerea dreptului de executare silită a creanțelor fiscale cuprinse în titluri executorii emise de organele fiscale competente, din cauza neexercitării lui în termenul de prescripție stabilit de lege.