Psihoterapeut Vistiana Long: Ce fac când copilul e furios? Îl las să urle sau îl opresc?

Articol scris de psiholog Vistiana Long

Trasez câteva linii pe care eu le consider importante și sper să te inspire:

Atunci doar observ: „Copilul meu, venit pe Pământ acum câțiva ani, încă nu a dobândit arta modelării emoțiilor în interior și nici a expunerii lor în exterior… Mda… ar fi minunat să-l învăț eu, cumva, în timp, și s-o fac cu blândețe și cu tact, ca să nu înțeleagă fix pe dos.”

Un astfel de moment e o ocazie grozavă să mă uit la mine.

Ce stârnește furia lui în interiorul meu? Ce butoane îmi apăsă? Ce-mi vine să fac sau să zic? Am eu capacitatea de a-mi exprima emoțiile fără să rănesc, și cu copilul și cu alți oameni, sunt un model pentru el în acest sens? Sau fie le exprim și eu vulcanic fie nu le exprim deloc?

Dacă granițele mele sunt grav încălcate în acel moment, le apăr ferm și blând, având grijă să nu le invadez eu pe ale copilului. (Asta e treabă de finețe, se exersează în timp, adică mai toată viața).

Indiferent de ce aleg să fac (în funcție de cum mă simt, cum pot!, și în funcție de vârsta copilului) este important sa-i arăt că nu-l acuz și nu-l judec.

Chiar dacă nu pot altfel și urlu, pentru că m-a lovit și m-a durut, că mi-a spart vaza preferată sau că eram cu energia deja pe minus, să-i transmit că e vorba despre emoțiile mele, despre corpul meu, despre nevoile mele pe care le vreau respectate și despre LIMITELE mele (pe care eventual îmi cer iertare că nu le-am comunicat din timp).

Nu suntem supărați „pe el”, nu-l respingem, ci doar ne protejăm pe noi în acel moment.

Ce fac când copilul e furios? Amân discuția și explicațiile

După ce trece „furtuna”, și a lui și a noastră dacă a apărut, vorbim despre ce a simțit fiecare, unde am simțit disconfortul în corp (aici de obicei avem de învățat de la ei!), cerem iertare și vorbim despre cum ne imaginăm și cum credem acum, fiind calmi, că ne-ar fi plăcut să facem și poate găsim împreună soluții de gestionare a conflictelor, pe care să le exersăm pe viitor…

Atenție la ce transmitem!

Dacă observăm că ne enervăm pe puiuți din ăia mici de tot care nu au șansa să înțeleagă ce se întâmplă de se schimbă privirea mamei, tonul vocii și tonusul muscular astfel încât toate la unison par să transmită „Nu-mi mai place de tine”, e încă și mai musai de lucrat cu propriile emoții…

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.