Validați-le copiilor emoțiile și vor învăța să găsească soluții la propriile probleme

Acest articol a fost preluat și tradus cu permisiunea autorilor de pe site-ul www.positivediscipline.com.

Billy este trist pentru că prietenul lui nu vrea să se joace cu el. Susan este furioasă pentru că nu vrea să își strângă jucăriile. Tammie îl urăște pe frățiorul ei mai mic și vrea să îl lovească. Mama lui Billy încearcă să îl împace spunându-i: „Nu fii trist, Billy. Mai ai și alți prieteni, iar eu te iubesc”.

Tatăl lui Susan încearcă să-i înlăture furia certând-o: „Nu te mai purta ca un copil răsfățat. Te aștepți să fac eu totul? Nu poți să fii puțin mai responsabilă?” Mama lui Tammie încearcă să nege emoțiile lui Tammie: „Nu, nu îl urăști pe frățiorul tău. Îl iubești.”

Nu este de mirare că mulți adulți întâmpină dificultăți în exprimarea emoțiilor. În copilărie nu li s-a permis să simtă ceea ce simțeau cu adevărat. Data viitoare când mai simți nevoia să consolezi, să înfrunți sau să contești emoțiile, încearcă doar să le validezi – printr-o întrebare sau printr-o propoziție. „Cum te simți din cauza asta?” „Îmi dau seama că te-ai înfuriat rău.” „Frățiorii mai mici pot fi atât de enervanți câteodată.”

Uneori este încurajator să validați emoțiile copilului doar cu buzele: „Mmmmm” (bineînțeles că acest „Mmmmm” va exprima empatia). Astfel li se permite copiilor să descopere că își pot gestiona emoțiile și pot învăța din ele.

Evitați să îi validați exagerat. Am văzut părinți care validau emoțiile copiilor continuu. Ca și când ar considera că permanenta confirmare va rezolva problema – îi va ajuta să se simtă mai bine. Unul dintre cele mai grele lucruri pentru un părinte este să-și vadă copilul suferind, dar este important să le permiteți copiilor să simtă ceea ce simt, astfel încât să înțeleagă cât de capabili sunt ei să-și gestioneze emoțiile.

Învățați copiii care este diferența dintre ceea ce simt și ceea ce fac

Emoțiile ne oferă informații prețioase cu privire la cine suntem și ce este important pentru noi. Copiii au nevoie să învețe că este bine să simtă ceea ce simt. Apoi îi putem învăța că ceea ce fac este cu totul altceva. Să te simți furios nu înseamnă că este bine să eviți sarcinile mai dificile sau să lovești pe cineva. Să te simți trist nu este o stare permanentă, ci o importantă experiență de viață. Cum pot copiii să învețe să înțeleagă diferența dintre emoții și acțiuni, dacă noi le contestăm emoțiile? Imediat ce li se validează emoțiile și găsesc o oportunitate de a se calma, de cele mai multe ori devin deschiși să acționeze adecvat.

Mama lui Billy ar putea spune: „Știu cât e de dureros. Și eu am simțit la fel când nu au vrut prietenii mei să se joace cu mine”.

Tatăl lui Susan ar putea spune: „Așa mă simt și eu uneori, când trebuie să merg să muncesc. Dar jucăriile tot trebuie strânse. Pun pariu că îți vor veni niște idei interesante pentru a le aduna cât mai repede”.

Mama lui Tammie ar putea spune: „Observ că în momentul ăsta ești supărată pe frățiorul tău. Nu pot să te las să îl lovești, dar poți să faci un desen despre ceea ce simți”.

Îi ajutăm pe copii să înțeleagă diferența dintre emoții și acțiuni, atunci când începem de timpuriu să-i învățăm că emoțiile sunt ceva normal. Când copilul spune: „Mi-e foame”, nu-i spune: „Nu, nu ți-e foame. Ai mâncat abia acum 20 de minute”. Spune-i: „Îmi pare rău că îți e foame. Tocmai am făcut curat după masa de prânz și nu vreau să mai pregătesc acum ceva de mâncare. Fie aștepți masa de seară, fie alegi ceva de pe raftul cu gustări sănătoase”. Acorzi astfel respect față de emoțiile și nevoile copilului, dar și față de ale tale.

Atunci când își experimentează propriile emoții și se confruntă cu ele, copiii învață să devină rezilienți și să înțeleagă că, până la urmă, vor reuși. De multe ori își pot gestiona singuri emoțiile. Alteori îi poți implica în rezolvarea de probleme - după ce toată lumea se calmează.

Îi ajutăm pe copii să își înțeleagă emoțiile și să se confrunte cu ele în mod eficient, atunci când îi luăm în serios și când îi ajutăm să le gestioneze sau când ne manifestăm față de ei încrederea că vor reuși să se descurce singuri, după ce au fost validați și li s-a oferit timpul necesar. Și este uimitor cât de des reușesc copiii să găsească soluții la propriile probleme, atunci când li se permite acest lucru, într-o atmosferă prietenoasă de susținere și validare.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.