avocatnet.ro 
Principalele reguli ce se referă la activitatea de executare silită a bunurilor mobile, în cazul firmelor, sunt următoarele:
- executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terţ;
- sechestrul se instituie printr-un proces-verbal;
- terţul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terţul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
Procesul-verbal de sechestru cuprinde:
- denumirea organului de executare silită, indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut sechestrul;
- numele și prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimației și al delegației;
- numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
- temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
- sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând obligații fiscale accesorii, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația fiscală de plată;
- denumirea și sediul firmei;
- descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal;
- mențiunea că evaluarea urmează a se face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoștințe de specialitate;
- mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
- numele, prenumele și adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum și locul de depozitare a acestora, după caz;
- eventualele obiecții făcute de persoanele de față la aplicarea sechestrului;
- mențiunea că în cazul în care, în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, debitorul nu plătește obligațiile fiscale, se procedează la valorificarea bunurilor sechestrate;
- semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul și a tuturor persoanelor care au fost de față la sechestrare.
Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului, sub semnătură, sau i se comunică la sediul acestuia, precum și, atunci când este cazul, custodelui, acesta semnând cu mențiunea de primire a bunurilor în păstrare.
În ceea ce privește activitatea de executare silită a bunurilor mobile deținute de firme, un aspect important de reținut este acela că organul de executare are următoarele obligații:
- să inventarieze și să individualizeze bunurile debitorului;
- să verifice dacă bunurile pe care dorește să le sechestreze sunt proprietate a debitorului;
- bunurile nu vor fi sechestrate dacă prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executării silite;
- în cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea integrală a creanţei fiscale şi la începerea executării silite se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată o dată cu comunicarea somaţiei.
Un alt aspect important de reținut constă în faptul că, prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia, în raport cu alţi creditori, aceleaşi drepturi ca dreptul de gaj, în sensul prevederilor dreptului comun.
Astfel, de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită, debitorul nu poate dispune de aceste bunuri, decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.
Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constată că există pericolul de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artă, colecţii de valoare, acestea se ridică şi se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unităţile specializate.
Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru. În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă.
La solicitarea debitorului, organul fiscal poate înlocui sechestrul asupra unui bun:
- cu sechestrul asupra altui bun şi numai dacă bunul oferit în vederea sechestrării este liber de orice sarcini, sub condiţia acoperirii limitei de 150% din valoarea creanţei rămase de recuperat pentru care s-a instituit sechestru;
- cu scrisoare de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie/consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului, pe o perioadă de maximum șase luni, la nivelul obligaţiei fiscale rămase de recuperat la data depunerii garanţiei, pentru care s-a început executarea silită a bunului ce se solicită a fi înlocuit. Organul de executare execută garanţia în ultima zi de valabilitate a acesteia.
În concluzie, putem afirma că activitatea de executare silită a bunurilor mobile are ca scop realizarea creanţei fiscale prin sechestrarea şi valorificarea bunurilor proprietate a debitorului fiscal, indiferent dacă acestea se găsesc în posesia sa sau a unui terţ.
zaharia daniela