avocatnet.ro 
Principalele reguli ce se referă la activitatea de executare silită a bunurilor imobile ale firmelor sunt următoarele:
- sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei;
- executarea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul;
- în cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare. Această regulă nu este aplicabilă în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanțelor fiscale rezultate din săvârșirea de infracțiuni;
- executarea silită a bunurilor imobile se face prin sechestrare, iar sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
- denumirea organului de executare silită, indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut sechestrul;
- numele și prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimației și al delegației;
- numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
- temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
- sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând obligații fiscale accesorii, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația fiscală de plată;
- denumirea și sediul firmei;
- descrierea bunurilor imobile sechestrate;
- mențiunea că evaluarea urmează a se face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoștințe de specialitate;
- mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de ipotecă, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
- eventualele obiecții făcute de persoanele de față la aplicarea sechestrului;
- mențiunea că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile fiscale, se procedează la valorificarea bunurilor sechestrate;
- semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul și a tuturor persoanelor care au fost de față la sechestrare.
Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la sediul acestuia.
Un aspect fiscal important de reținut constă în faptul că, prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor imobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de ipotecă, care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi, ca şi dreptul de ipotecă în sensul prevederilor dreptului comun.
Astfel, în cazul bunurilor imobile sechestrate, organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Biroul de carte funciară va comunica organelor de executare, la cererea acestora, în termen de zece zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.
Titularii drepturilor reale şi sarcinilor constituite asupra imobilului urmărit trebuie înştiinţaţi de către organul de executare silită şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.
La întocmirea procesului-verbal de sechestru și pe tot parcursul executării silite, prin această modalitate, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei și a altor venituri obținute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apararea în litigii privind imobilul respectiv.
Dupa primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita, în termen de 15 zile de la comunicare, organului de executare să i se aprobe ca plata integrală a obligației datorate la buget, inclusiv cheltuielile de executare, să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult șase luni. Executarea silită începută asupra bunului imobil se suspendă de la data aprobării.
Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică. Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă.
În concluzie, putem afirma că activitatea de executare silită a bunurilor imobile are ca scop principal realizarea creanţei fiscale prin sechestrarea şi valorificarea bunurilor proprietate a debitorului fiscal.
magop