În acest context, măsurile recente ale Guvernului (din Legea 296/2023) care vizau limitarea serioasă a plăților în numerar în relațiile de business au fost pe punctul de a prinde contur și în România, dar s-a renunțat la ele pe ultima sută de metri. De asemenea, Parlamentul dorise recent interzicerea plății salariilor în numerar (prin ceea ce a devenit Legea 406/2023), însă inițiativa a fost reformulată rapid pentru a transforma interdicția într-un simplu drept de a primi salariul în numerar sau în contul bancar.
Astfel, am discutat cu Ioana Dragu, Tax Manager în cadrul Soter & Partners, despre implicațiile unei astfel de reforme, chiar dacă aceasta a eșuat, momentan, în România. Explorăm temele abandonate de autoritățile statului și pornim de la scopurile și beneficiile potențiale ale limitării plăților în numerar, încercând să aflăm impactul pe care aceste măsuri l-ar fi putut avea asupra bugetului de stat (sau pe care l-ar putea avea în viitor, dacă autoritățile se răzgândesc).
Nu ratăm nici ocazia să demontăm unele mituri care circulă în spațiul public, precum și să încercăm să înțelegem de ce plățile cu cardul sunt considerate „sănătoase” pentru o economie funcțională, cu atât mai mult cu cât „funcționalitatea” este ceea ce începe să lipsească la nivel geopolitic și economic. În cele din urmă, vom arunca o privire asupra modului în care operațiunile cu numerar pot facilita evaziunea fiscală, oferind exemple concrete.
Fie că sunteți partizani ai banilor lichizi ori susținători ai erei digitale, acest interviu încearcă să ofere o perspectivă cuprinzătoare asupra unui subiect care ne afectează pe toți: viitorul banilor și al plăților, într-o economie aflată în continuă schimbare. O întrebare va rămâne, totuși, fără răspuns: este posibil ca România să fi ratat o șansă importantă?
1. Ce scopuri ar avea o potențială limitare a plăților cu numerar și care ar fi beneficiile punerii în practică a unei astfel de abordări (evident, la nivel teoretic)?
Ioana Dragu: ”Odată cu digitalizarea, mai multe țări (Suedia, Finlanda, China) au apelat la limitarea plăților cu numerar. Scopurile limitării plăților în numerar pot diferi de la o economie la alta, însă principalele ar fi reducerea evaziunii fiscale printr-o monitorizare facilă a plăților electronice de către autorități, combatarea evaziunii fiscale reducând activitățile economice «informale», nesupuse impozitării (aici amintim împrumuturile mascate, donațiile false, însă lista acestui gen de activități este mult mai lungă).
Totodată, prin folosirea plăților electronice se promovează incluziunea financiară prin adoptarea de tehnologii digitale pentru populația ce nu are acces la servicii bancare tradiționale. Suedia este pionier la această metodă, având ca scop trecerea exclusivă la plăți digitale până la sfârșitul anului 2023. În 2019, doar 1% din PIB-ul Suediei mai era reprezentat de plăți cash. Beneficiile plăților electronice sunt multiple:
- asigură o eficiență din punct de vedere operațional prin prisma faptului că sunt procesate mai rapid decât tranzacțiile de tip cash, reducând astfel timpul necesar pentru efectuarea și înregistrarea plăților;
- costuri reduse prin eliminarea logisticii privind numerarul cu transportul și manipularea fizică a banilor;
- monitorizarea lor este mai facilă și asigură flexibilitate în gestionarea plăților prin multitudinea ofertei financiare existente pe piață.
2. Ar ajuta astfel de măsuri bugetul de stat? Dacă da, cum?
Ioana Dragu: ”Pentru că plățile electronice pot contribui la o colectare mai eficientă a impozitelor, s-ar reduce evaziunea fiscală, sporind astfel veniturile bugetare. În plus, dacă ne referim la felul în care sunt gestionați banii publici, cheltuielile administrative pentru procesarea și gestionarea plăților electronice sunt mai mici decât cele cu gestionarea numerarului. De asemenea, sistemul cashless duce la o administrare mai eficientă a resurselor financiare la nivel guvernamental, contribuind la o mai bună gestionare a bugetului. În România, facturarea electronică a apărut tot ca urmare a unui deficit bugetar de colectare a TVA-ului, așadar și limitarea plăților în numerar ar fi trebuit luată mai serios în considerare. Pe lângă beneficii trebuie luate în considerare și aspectele negative ale implementării, care inițial poate genera o creștere de costuri la nivel bugetar”.
3. De ce plățile cu cardul sunt „sănătoase” pentru o economie funcțională?
Ioana Dragu: ”Plățile cu cardul reprezintă un element crucial pentru o economie funcțională și eficientă. Eliminând dependența de numerar, acestea nu doar accelerează fluxul de bani și reduc costurile de administrare, ci contribuie și la transparentizarea tranzacțiilor, stimulând astfel consumul și furnizând un cadru propice pentru inovații financiare, care pot îmbunătăți în continuare mediul economic. Avem chiar exemple concrete de țări care deja au implementat plăți fără numerar, cum ar fi Suedia și Finlanda, și care au o economie la fel sau chiar mai stabilă, precum și o rată scăzută în ceea ce privește economia subterană. Plățile cu cardul s-au îmbunătățit, sunt aproape imediate, sunt sigure, sunt ușor de gestionat”.
4. Ce fel de plăți favorizează mai mult evaziunea fiscală - cele cu numerar sau cele electronice? Ne puteți da câteva exemple de cum se pot folosi operațiunile cu numerar pentru a face evaziune?
Ioana Dragu: ”Ambele modalități au un impact asupra evaziunii fiscale într-o economie, dar în mod diferit. Plățile în numerar pot crea oportunități pentru practici ilegale, cum ar fi subevaluarea veniturilor și nedeclararea tranzacțiilor, din cauza dificultății de urmărire a fluxului de numerar. De exemplu, plățile în numerar sunt preferate în domeniile considerate cu risc ridicat de evaziune fiscală: materiale de construcții (nisip, piatră), panificație, industria alimentară (măcelării, legume, fructe etc.). Acestea sunt în general zonele care se adresează direct populației și unde încasările în numerar sunt greu de urmărit și cuantificat.
În contrast, plățile electronice oferă o mai mare transparență și monitorizare, facilitând detectarea și prevenirea evaziunii fiscale. Mai mult, riscul de fraudă fiscală existentă în mediul electronic poate fi mai ușor combătut și controlat. Uitându-ne către viitor, se observă o intenție din ce în ce mai pronunțată la nivelul Uniunii Europene de a crea un mediu stabil financiar pentru cetățenii care locuiesc în Uniunea Europeană. Un ultim exemplu îl constituie adoptarea regulamentului MICA privind piețele criptoactivelor. Scopul în final este de a combate evaziunea fiscală, spălarea de bani și finanțarea terorismului”.
5. Cum se pot combate informațiile false precum cea că dacă-ți bagi banii la bancă, nu mai ești proprietarul lor?
Ioana Dragu: ”Combaterea legendelor urbane și a ideilor false despre sistemul bancar implică educație și comunicare clară către public. Guvernul și instituțiile financiare pot iniția campanii de educație financiară pentru a explica modul în care funcționează sistemul bancar. Materialele informative ar trebui să fie accesibile, ușor de înțeles și să abordeze întrebările frecvente ale oamenilor cu privire la proprietatea asupra banilor depuși în bănci. Este adevărat că anumite reglementări privind disciplina financiar-valutară pot părea restrictive din punctul de vedere al proprietarului banilor depozitați în bancă, o îngrădire a dreptului de utilizare a banilor proprii, însă de obicei aceste reglementări privesc companiile, nu persoanele fizice. Companiile au oricum un alt set de reguli de gestionare a fondurilor. În astfel de cazuri, băncile doar aplică măsurile legale în vigoare și nu acționează ca un proprietar al fondurilor”.
Comentarii articol (10)