Da, avem un model oficial de marcaj, dar nu doar elementele sale sunt esențiale în discuția de față, ci și cum se menține acest marcaj pe ambalaj între momentul în care am plătit cei 50 de bani și momentul când îl aduc înapoi și pretind cei 50 de bani (adică returnarea garanției).
Prin poza de mai jos, ilustrez un exemplu personal de „așa nu” în privința marcajelor SGR și a codurilor de bare ce le însoțesc: imprimat pe o hârtie lipită pe ambalaj, cerneala s-a șters la primul jet de apă (e obligatoriu ca ambalajele să fie curățate și nedeteriorate pentru a fi primite înapoi); fără să folosesc vreun produs de curățare sau un burete de vase, am clătit ambalajul cu apă, iar cerneala marcajului și codului de bare s-a curățat și ea odată cu reziduurile sucului de portocale.
Rezultatul? Aparatul de colectare, din același magazin de unde am cumpărat sticla de suc, nu a mai recunoscut marcajul și nu l-a acceptat la retur. Prin urmare, am plătit comerciantului 50 de bani pe care nu i-am mai recuperat așa de repede cum aș fi crezut, ca să nu mai menționez că angajații din magazin au ridicat din umeri în privința modului de utilizare a aparatului de colectare.
„Simbolul care indică apartenența produsului la sistemul de garanție-returnare este unic la nivel național pentru toate ambalajele SGR, se va aplica direct pe ambalaj, pe eticheta produsului sau pe eticheta suplimentară, după caz, trebuie să fie vizibil, lizibil, durabil și nu se va suprapune cu un alt element grafic al ambalajului sau al etichetei”, stabilește HG nr. 1074/2021. „Codul de bare aplicat pe ambalajul SGR sau pe eticheta produsului va oferi informațiile necesare, suficiente și verificabile, prin legătura cu datele cuprinse în registrul ambalajelor SGR, astfel încât să permită administratorului SGR cel puțin stabilirea apartenenței ambalajului la SGR, greutatea și volumul ambalajului, precum și identitatea producătorului”.
Marcajul de pe sticla din poza de mai sus nu respecta cerințele HG nr. 1074/2021, cerințe care, reiese clar din exemplul personal, sunt stabilite cu un scop precis: consumatorului nu trebuie să i se facă mai grea returnarea ambalajelor, ci cât se poate de ușoară.
Singura obligație pe care o are consumatorul este să nu distrugă sau deterioreze ambalajul, însă atâta timp cât i se pretinde aducerea unui ambalaj curat, nu e admisibil ca marcajul sau codul de bare să dispară sub jetul de apă.
Uriașa diferență între colectarea manuală (de către angajații din magazin) și cea automată (prin aparate de tip RVM), este că în cazul colectării automate, imposibilitatea de a scana sau recunoaște codul de bare înseamnă imposibilitatea de a-l returna în acest mod. Astfel, consumatorul trebuie să plimbe inutil un ambalaj de la un comerciant la altul până va găsi un magazin unde angajații preiau (și) manual ambalajele de la consumatori. Deși comercianții sunt obligați să primească ambalajele SGR de la clienți, chiar dacă e vorba de produse ce nu au fost cumpărate din incinta lor, e o provocare să găsești acum, la nici jumătate de an de la intrarea în vigoare a SGR, un comerciant care să le preia manual.
Firește, magazinul / comerciantul nu e culpabil pentru nerespectarea cerințelor privind marcajul și codul de bare, întrucât nu comerciantul aplică aceste marcaje. Cu toate acestea, comerciantul e cel care, aflat chiar la mijlocul schemei, dacă putem să spunem așa, își ia cele mai multe reproșuri de la consumatori și trebuie să ducă muncă de lămurire cu fiecare client ce nu știe cum funcționează mecanismul SGR.
Cerințele ce trebuie obligatoriu respectate de producători
Pe site-ul propriu al administratorului SGR, ReturRo, găsim un document cu cerințele privind codul de bare și sigla SGR:„Se recomandă ca logo-ul să fie plasat pe partea opusă a feței principale sau pe fața laterală, în treimea inferioară.
Logo-ul nu trebuie să fie amplasat în locul în care eticheta este lipită.
Logo-ul nu trebuie să fie plasat pe capac sau pe partea inferioară a ambalajului.
Nici materialul etichetei, nici materialul de bază al acesteia nu trebuie să fie aspru sau să aibă o structură neuniformă. Materialul logo-ului de pe etichetă sau de pe suprafața ambalajului trebuie să fie rezistent la zgârieturi, la umiditate și la decolorare.
Se imprimă logo SGR:
- într-o singură culoare. Culorile primare ale logo-ului sunt 100% negru (C0 M0 Y0K100 sau Pantone) sau alb (C0 M0 Y0 K0 sau Pantone). Culoarea logo-ului poate fi și o altă culoare, atâta timp cât este aceeași cu culoarea codului de bare și atâta timp cât contrastul cerut între culoarea logo-ului și culoarea de fundal este același ca pentru codul de bare.
- cu o densitate de 100% (C0 M0 Y0 K100).
- în culori (C65 M65 Y65 K85).
- densitate mai mică de 100% (C0 M0 Y0 K80 sau C0 M0 Y0 K0)”.
ReturRo: „Succesul în atingerea obiectivelor SGR pentru ambalajele primare nereturnabile depinde, printre altele, de calitatea imprimării noului cod de bare SGR pe ambalaje sau etichete. Scopul final al tuturor cerințelor de mai sus este de a asigura un nivel adecvat de decodare a codului de bare pe RVM”. |