Drepturile consumatorilor în cazul cesiunii de creanțe: Ce trebuie să știe debitorii

Modul în care sunt conturate drepturile consumatorilor privind cesionarea de creanțe în legislația europeană a fost integrat și în cea națională prin impunerea unei serii de prevederi specifice iar detalii de ansamblu privind acest demers pot fi consultate în acest articol.

Directiva europeană referitoare la cumpararea și administrarea creditelor neperformante, a cărei transpunere în legislația națională a îmbrăcat forma OUG 15/2024, conține o serie de prevederi care vizează protecția consumatorilor.

În contextul unei cesiuni, documentul stabilește drepturile consumatorului și procedurile de comunicare ce trebuie urmate de cumpărătorii de credite sau de administratorii de credite.

Una dintre principalele reguli pe care aceștia trebuie să le respecte este aceea a acționa cu bună credință și de a nu hărțui debitorii: ”să comunice cu debitorii într-un mod care să nu constituie hărțuire, constrângere sau influență nejustificată”.

În plus, autoritățile capătă competența de a le solicita administratorilor de credite să își modifice sau să își actualizeze cadrele de guvernanță internă și mecanismele de control intern pentru a asigura efectiv respectarea drepturilor debitorilor în conformitate cu legislația care reglementează contractul de credit, precum și în scopul de a asigura tratamentul echitabil și diligent al debitorilor și înregistrarea și soluționarea plângerilor debitorilor.

Conform documentului, debitorul trebuie informat despre cesiunea care a avut loc, inclusiv data acesteia și trebuie să primească informații referitoare la identitatea și datele de contact ale cumpărătorului de credite și, dacă este cazul, ale administratorului de credite sau ale entității responsabile de administrarea creditelor.

Informațiile furnizate debitorilor trebuie să fie precise și să nu inducă în eroare, garantând astfel faptul că debitorii sunt pe deplin conștienți de situația lor financiară și de opțiunile disponibile, fără a fi expuși la informații neclare sau false.

De asemenea debitorul trebuie informat despre sumele datorate la momentul comunicării, incluzând capitalul, dobânzile, comisioanele și alte costuri permise.

Dacă se desemnează un administrator de credite, acesta trebuie să prezinte acte doveditoare privind autorizarea, la fel și în situația în care este implicat un furnizor de servicii de administrare a creditelor, trebuie furnizate identitatea și datele de contact ale acestuia.

Cumpărătorii de credite sau administratorii acestora trebuie să indice foarte clar și într-un loc foarte vizibil modul prin care debitorul poate primi informații atunci când este necesar.

În plus, ordonanța impune obligativitatea furnizării denumirii, adresei și datelor de contact ale autorităților competente ale statului membru unde debitorul poate depune o plângere în cazul în care consideră că drepturile sale au fost încălcate sau prejudiciate​​.

Nu în ultimul rând, norma stabilește faptul că protecția datelor personale și a dreptului la viață privată sunt esențiale. În consecință, cumpărătorii și administratorii de credite trebuie să respecte aceste drepturi, asigurând confidențialitatea informațiilor personale ale debitorilor, neconformarea putând fi sancționată administrativ, mergând până la interzicerea activităților de administrare a unui credit ori până la retragerea autorizației de funcționare sau cu amenzi care pot ajunge la 100.000 de lei.

În acest sens, numărul maxim de posturi al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) ”se suplimentează, prin hotărârea Guvernului, cu un număr de maximum 200 de posturi, necesare desfășurării activităților de supraveghere și control, de cooperare și efectuare a schimbului de informații cu autoritățile competente din statele membre”.