Opinie: Limitarea la numai 500 de lei a decontării cheltuielilor cu ochelarii pentru bugetari va avea efecte și în mediul privat

Actualizare 27 mai 2024: proiectul a devenit OUG nr. 53/2024. Între altele, sintagma „pot deconta” a fost înlocuită cu „vor deconta”.

Ministerul Muncii și-a făcut recent cunoscută intenția a limita cheltuielile cu decontarea ochelarilor pentru angajații instituțiilor și autorităților publice printr-un proiect de ordonanță pus în dezbatere - stabilind în mod concret că acestea „pot deconta lucrătorilor care folosesc în mod obişnuit un echipament cu ecran de vizualizare pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru, achiziția de dispozitive de corecţie speciale, în limita sumei de 500 lei/persoană”. 

Fără a mai relua motivele pentru care reglementarea e criticabilă și pe care le-am prezentat într-un material anterior, trebuie spus că instituirea unei atare limite, dincolo de scopul de a limita niște cheltuieli bugetare și de a nu se mai ajunge în situații precum cea în care un angajat al statului obligă angajatorul în instanță să-i deconteze ochelarii de peste 2.000 de lei, e de natură să afecteze într-un fel sau altul și mediul privat.

Când vorbim de decontarea acestor cheltuieli în mediul privat, vorbim în mod obligatoriu și de modul în care aceste cheltuieli ale angajatorului sunt tratate din punct de vedere fiscal. Așa cum explicam cu ajutorul unui expert contabil, anul trecut, vorbim de cheltuieli pe care angajatorii le pot deduce din impozitul pe profit și care sunt, totodată, venit neimpozabil în sensul impozitului pe salarii la angajați. 

De aici vine și necesitatea sau, mai degrabă spus, utilitatea unei politici care să trateze în linii mari chestiunea decontării acestor sume pentru ochelari: în politică se stabilesc și niște limite de acoperire a cheltuielilor, astfel încât angajatorii să justifice mai repede în fața inspectorilor fiscali de ce au făcut respectivele decontări, dar și pentru a preîntâmpina situațiile în care angajații le pun pe masă facturi de mii de lei pentru ochelari. Practic, așa cum ne explica un specialist anul trecut, o minimă politică internă pe acest subiect e importantă nu numai din perspectiva bugetului angajatorului, ci și din perspectiva riscului fiscal. 

Dacă diverse voci din piață arătau anul trecut înspre limite de 1.000, 1.500 sau 2.000 de lei, de luarea în considerare doar a costului lentilelor, nu și al ramelor sau de limitare mai strictă a acoperirii costului ramelor, limita cu care vine Ministerul Muncii e de departe una stupefiant de mică: 500 de lei. Din rațiuni pur subiective, având experiența îndelungată a cheltuielii cu proprii ochelari pentru o problemă de vedere destul de comună, însă nu atât de gravă, pot afirma fără nicio exagerare că suma este insuficientă pentru a acoperi costurilor unor lentile de calitate, fără să mai luăm în calcul costul ramelor. Din impunerea unei limite atât de mici, nu reiese decât că ministerul vrea o împărțire a costurilor între angajator și angajat, cu implicare minimă a celui dintâi. 

Riscul major este ca limita aceasta să fie luată drept reper de către inspectorii ANAF atunci când vor analiza cheltuielile la angajatorii privați: orice depășește această limită să fie nedeductibil și impozitat. 

„Am avut multe inspecții fiscale și niciuna nu a reconsiderat cheltuiala cu ochelarii ca fiind avantaj salarial. Totuși, nici nu s-au decontat cheltuieli pentru alte persoane decât cele salariații sau pentru salariați care nu foloseau ecranul de vizualizare o durată mare din timpul de lucru. În plus, contravalorea acestor ochelari nu a depășit sume considerate normale pentru astfel de produse și raportat la salariile medii din acele companii”, ne-a spus anul trecut expertul contabil Ioan Butariu. 

Doar că până acum nu a existat niciun reper pentru inspectorii ANAF. Ce o să se întâmple când vor avea unul? 

Dincolo de acest aspect, impunerea unei limite angajaților de la stat se va putea oglindi la privat în chiar limitele impuse de angajatori. Aici, riscul subsecvent e ca un angajat care are dreptul la decontarea ochelarilor să-și dea în judecată angajatorul pentru că nu a vrut să-și respecte obligațiile de SSM prin oferirea unei sume care acoperea, poate, nici jumătate din costul real al dispozitivelor de corecție, iar acesta din urmă să ajungă să plătească mai mult decât și-ar fi dorit de fapt.