Dividendele si problemele practice ridicate de acestea (I)

 Scopul urmarit de actionari/asociati la constituirea unei societati comerciale rezida, in principal, in realizarea de profit si impartirea acestuia intre ei. Dividendele reprezinta acea parte din profit ce se plateste fiecarui actionar/asociat proportional cotei de participare la capitalul social varsat sau in raport cu alte criterii prevazute in actul constitutiv al societatii, pe baza situatiilor financiare anuale aprobate de adunarea generala a asociatilor/actionarilor. 
 
Roxana Eftimie, SOVA & PARTNERS
 
 Reglementarea de baza a dividendelor se gaseste in Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale. Referiri la dividende se regasesc si in acte normative speciale, cum ar fi Codul Fiscal sau OUG nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.
 Situatiile ivite in legatura cu aplicarea practica a textelor legale incidente in materia dividendelor au reclamat interventia legiuitorului pentru modificarea si completarea acestora, insa nu intotdeauna aceasta a fost de o maniera fericita. Totusi, de cele mai multe ori, interventia legiuitorului s-a dovedit benefica.
 Astfel de interventii au privit: termenul-limita de plata a dividendelor de catre societatea comerciala; aplicabilitatea dobanzilor in cazul intarzierii la plata dividendelor stabilite de adunarea generala a actionarilor; persoana indreptatita la dividende in cazul cesiunii de actiuni intervenite in cursul exercitiului financiar; criteriul in raport cu care se face distribuirea dividendelor; posibilitatea distribuirii si platii de dividende in avans, in cursul exercitiului financiar etc.
 
 Terminologie
 Pentru simplificare, ne vom referi in continuare in mod generic la actiuni, respectiv la actionari, intelegand prin acestea si celelalte modalitati de participare la capitalul social al unei societati comerciale, indiferent de forma acesteia (ex.: parti sociale, parti de interes, asociat etc.).
 Cu referire la partile contractului de cesiune de actiuni (vanzare-cumparare de actiuni), denumite cedent si cesionar, vom utiliza in continuare titulaturile de vanzator si cumparator, pentru deplina intelegere a pozitiei contractuale a acestora.
 
 Termenul de plata a dividendelor
 Legea nr. 31/1990 prevede actualmente expres ca dividendele se platesc in termenul stabilit de catre adunarea generala a actionarilor, dar nu mai tarziu de opt luni de la data aprobarii situatiilor financiare anuale.
 Reglementarea acestui termen-limita a fost consecinta numeroaselor situatii practice in care adunarile generale ale actionarilor au decis distribuirea de dividende pe care nu le-au platit actionarilor nici dupa trei ani de la data distribuirii, ceea ce a determinat prescrierea acestora (pierderea dreptului la actiune in instanta al actionarului indreptatit la plata dividendelor).
 In cazul in care adunarea generala a actionarilor nu fixeaza un termen, stabilind doar distribuirea dividendelor si nivelul acestora, actionarii devin indreptatiti la plata dividendelor imediat, putand, in cazul in care nu primesc plata dividendelor, sa se adreseze instantei de judecata pentru obligarea societatii comerciale la plata.
 Semnificatia termenului-limita de opt luni prevazut de lege nu este aceea ca actionarii trebuie sa astepte opt luni pentru ca societatea comerciala sa le plateasca dividendele, ci ca termenul fixat de adunarea generala a actionarilor pentru plata dividendelor nu poate fi mai lung de opt luni. Natura termenului de opt luni este importanta si pe planul prescriptiei dreptului la actiune in instanta al actionarilor pentru plata dividendelor, care este de trei ani de la data exigibilitatii acestora, respectiv data fixata de adunarea generala a actionarilor pentru plata dividendelor sau, in lipsa unei astfel de date, data tinerii adunarii generale a actionarilor in care au fost aprobate situatiile financiare anuale si a fost stabilita distribuirea de dividende.
 In situatia in care adunarea generala a actionarilor incalca prevederile legale si stabileste un termen mai lung de opt luni pentru plata dividendelor, oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei poate solicita si obtine anularea hotararii respective.
 
 Penalitati pentru neplata la timp
 Daca in trecut existau discutii si decizii contradictorii ale instantelor judecatoresti in ceea ce priveste aplicabilitatea dobanzilor in cazul intarzierii la plata dividendelor stabilite de adunarea generala a actionarilor, in prezent aceasta problema a fost reglata prin inserarea unor prevederi exprese in Legea nr. 31/1990, conform carora neplata la termen a dividendelor obliga societatea comerciala sa plateasca o penalitate aferenta perioadei de intarziere, la nivelul dobanzii legale. Nivelul dobanzii legale, ca si modul de calcul al acesteia sunt reglementate de Ordonanta nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, cu modificarile si completarile ulterioare. Asadar, dobanda legala aplicabila in cazul neplatii la termen a dividendelor este egala cu dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, aplicandu-se nivelul stabilit in prima zi lucratoare a anului, pentru dobanda legala cuvenita pe semestrul I al anului in curs, si cel din prima zi lucratoare a lunii iulie, pentru dobanda legala cuvenita pe semestrul II al anului in curs.
 
 Persoana indreptatita la dividende
 O situatie relativa la dividende in care instantele de judecata au manifestat o jurisprudenta neunitara, pronuntand decizii contradictorii, este aceea referitoare la persoana indreptatita la incasarea dividendelor in cazul in care, in cursul exercitiului financiar, un actionar isi cedeaza (vinde) actiunile catre o alta persoana.
 Aceste decizii contradictorii au fost determinate de formularea neclara si interpretabila a textului art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, conform careia "dividendele care se cuvin dupa data transmiterii actiunilor apartin cesionarului (s.n. - cumparatorului), in afara de cazul in care partile au convenit altfel". Trebuie mentionat ca textul alin. (6) al art. 67 a fost introdus prin OUG nr. 32/1997 si nu a suferit modificari sau completari ulterioare.
 Cazurile au ajuns pana la Inalta Curte de Casatie si Justitie care, ca instanta de recurs, a pronuntat, de asemenea, decizii contradictorii.
 Intr-o serie de decizii de speta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca dividendele inregistrate pe perioada cat vanzatorul a fost actionar se cuvin acestuia si nu cumparatorului, deoarece acesta din urma nu poate justifica cu niciun titlu incasarea dividendelor pentru perioada in care nu a avut calitatea de actionar.
 In alte decizii de speta, mai recente, Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis ca dividendele acordate dupa data vanzarii actiunilor revin in principiu cumparatorului, putand reveni si vanzatorului daca, prin contractul de cesiune a actiunilor, partile au decis astfel.
 Aceasta decizie a Inaltei Curti de Casatie si Justitie corespunde si cvasimajoritatii opiniilor exprimate in literatura de specialitate juridica pe aceasta tema, conform carora sintagma utilizata de textul legal "dividende care se cuvin dupa data transmiterii" nu presupune o divizare a respectivei sume intr-una aferenta perioadei in care actionar a fost cumparatorul, platibila acestuia, si intr-o alta aferenta perioadei in care actionar a fost vanzatorul. In acest sens, sintagma "dividende care se cuvin dupa data transmiterii" reprezinta totalitatea dividendelor distribuibile corespunzator respectivelor actiuni ca efect al deciziei adunarii generale adoptate ulterior cesiunii.
 Ne declaram de acord cu aceasta opinie si cu jurisprudenta recenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie deoarece argumentele juridice si de ordin practic inclina in mod decisiv balanta spre aceasta interpretare. Astfel, in mod practic, impartirea dividendelor nu s-ar putea face pur si simplu raportat la perioada de timp in care vanzatorul si cumparatorul au avut calitatea de actionar deoarece este posibil ca profitul net distribuibil sub forma de dividende sa se fi realizat exclusiv sau in cea mai mare parte intr-una sau alta dintre perioade, creandu-se astfel situatii inechitabile. Dificultati majore in aceasta privinta ar aparea si in cazul existentei unor cesiuni succesive pe parcursul unui singur exercitiu financiar, ridicand problema impartirii dividendelor intre mai mult de doua persoane.
 Este de dorit desigur ca, asa cum a mai facut si in legatura cu alte probleme legate de dividende, legiuitorul roman sa intervina cu o modificare a textului legal menita sa clarifice lucrurile: daca se doreste incasarea totalitatii dividendelor de catre cumparatorul actiunilor, atunci apare necesara o formulare lipsita de echivoc a textului legal (de ex.: "dividende care se distribuie dupa data transmiterii" in loc de "dividende care se cuvin dupa data transmiterii"); daca, dimpotriva, se doreste impartirea dividendelor intre vanzator si cumparator, apare necesara reglementarea clara a criteriilor in raport de care se realizeaza aceasta impartire.