Cred ca e putin gresit pusa problema. Nu distribui profit decat aferent anului financiar anterior, nu si dinainte. Faptul ca profitul pe 2007 cuprinde si pe cel din 2006 e nerelevant. In conformitate cu legea, asa cum bine ai spus, beneficiari sunt numai asociatii de la data de referinta aleasa, proportia in care participa la distribuire fiind tot cea de la data de referinta. Nu te uiti deloc la capitalul social, majorari, etc inainte de aceasta data.
dividendele se cuvin actionarilor inregistrati la data de referinta a adunarii generale care a stabilit repartizarea profitului, indiferent din ce e constituit acest profit.
Nivelul dividendelor este stabilit de Adunarea Generala a Actionarilor, care aproba bilantul contabil, contul de profit si pierderi si constata existenta sumelor ce urmeaza a fi distribuite. Profitul net realizat de societate se împarte astfel: o parte se repartizeaza actionarilor sub forma de dividende, iar alta parte este prelevata la dispozitia societatii pentru constituirea anumitor fonduri.
Pentru societatile cu capital integral privat, legea nu prevede niciun fel de restrictii cu privire la modul de repartizare a profitului contabil net; ca urmare, acesta poate fi distribuit în totalitate pentru dividende. În cazul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, repartizarea profitului este prevazuta de OG nr. 64/2001.
Conditia esentiala pentru a se putea împarti dividendele este existenta profitului, stabilita la sfârsitul exercitiului financiar, prin întocmirea situatiei financiare anuale. Daca nu exista profit, nu pot fi distribuite dividende actionarilor, în caz contrar dividendele fiind fictive. Potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru existenta reala a dividendelor platite.
Dividendele se distribuie din profitul net realizat de societatea comerciala. Profitul net este determinat prin deducerea din profitul brut a cheltuielilor utile ale societatii (de exemplu, beneficiile cuvenite administratorilor, personalului societatii etc.), a cotei destinate fondului de rezerva si a impozitului pe profit.
Criteriul de distribuire
O problema referitoare la dividende care a primit în cele din urma o solutionare legislativa se refera la criteriul de distribuire a acestora. Conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dividendele se platesc actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel. Legea distinge între capitalul social subscris, la care asociatii s-au obligat, si capitalul varsat, care reprezinta valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat în patrimoniul societatii comerciale.
Forma actuala a Legii nr. 31/1990 permite expres actionarilor sa stabileasca în actul constitutiv modalitatea de împartire a dividendelor între actionari. În forma initiala a textului legal, aceasta permisiune expresa lipsea, ceea ce a generat o serie de discutii contradictorii referitoare la posibilitatea actionarilor de a deroga de la regula generala a platii proportionale cu cota de participare la capitalul social.
Aceasta posibilitate a actionarilor se traduce prin faptul ca acestia pot conveni pentru o împartire inegala a profitului, astfel încât unii dintre actionari sa se bucure de o participare la profit mai mare în raport cu contributia lor la capitalul social al societatii, iar altii sa aiba o participare mai mica raportat la investitia initiala.
Posibilitatea actionarilor de a decide în aceasta privinta nu este însa discretionara, ci este limitata de prevederile Codului Civil (art. 1513), conform caruia contractele prin care un actionar îsi stipuleaza totalitatea câstigurilor este nul si, de asemenea, este nula conventia prin care unul sau mai multi actionari sunt scutiti a participa la pierdere. Aceste clauze sunt denumite în mod curent clauze „leonine”.
În practica, clauzele leonine nu se întâlnesc în aceasta formulare, ele fiind deghizate în formule mai discrete. Ingeniozitatea actionarilor în aceasta privinta s-a dovedit prolifica. Un exemplu de astfel de clauza este cea prin care se asigura unui actionar un minim de profit, ceea ce echivaleaza cu scutirea sa indirecta de a participa la pierderi.
Sanctiunea convenirii unor astfel de clauze între actionari este nulitatea absoluta a acestora, ceea ce rezulta în ignorarea lor, astfel încât dividendele trebuie distribuite proportional cu cota de participare la capitalul social