În mod normal, înainte de a lua o decizie, ANAF trebuie să asigure contribuabilului posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei.
Cu toate acestea, există o listă de excepții de la regulă, care va fi extinsă cu situația în care „urmează să se emită decizia de impunere prin care organul fiscal stabilește din oficiu creanțe fiscale”, cu precizarea că este vorba de cazurile în care stabilirea din oficiu vine ca urmare a nedepunerii declarației de impunere.
Conform inițiatorilor proiectului de OG, „întrucât scopul audierii este acela de a aduce informații suplimentare relevante care pot fi avute în vedere în luarea deciziei de către organul fiscal, se consideră că audierea nu se justifică în cazul procedurii de stabilire din oficiu a creanțelor fiscale”, fiind invocate următoarele motive:
- obligațiile declarative ale contribuabililor, precum și termenele legale de depunere a declarațiilor de impunere sunt prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum și alte legi speciale;
- înaintea emiterii deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul este notificat cu privire la neîndeplinirea obligației de depunere a declarației de impunere, situație în care contribuabilul își poate îndeplini obligațiile declarative în termen de 15 zile de la primirea notificării;
- contribuabilul poate depune declarația de impunere, pentru creanțele fiscale care au făcut obiectul deciziei de impunere din oficiu, în termen de 60 de zile de la data comunicării acesteia, situație în care organul fiscal anulează decizia de impunere respectivă. Ca urmare, această dispoziție legală elimină necesitatea formulării unei contestații împotriva deciziei prin care organul fiscal a stabilit din oficiu creanțele fiscale datorate.
- dacă întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situației fiscale reale privind executarea obligațiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
- dacă cuantumul creanțelor fiscale urmează să se modifice cu mai puțin de 10% din valoarea creanței fiscale stabilită anterior;
- dacă se acceptă informațiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declarație sau într-o cerere;
- dacă urmează să se ia măsuri de executare silită;
- dacă urmează să se emită deciziile referitoare la obligațiile fiscale accesorii.
Comentarii articol (0)