Reforma serviciilor de asistență socială: Obligații noi în privința personalului angajat

Așa-zisa reformă a serviciilor de asistență socială, adusă prin Legea nr. 100/2024 și normele subsecvente de aplicare, a completat Legea calității serviciilor sociale (Legea nr. 197/2012) cu diverse prevederi care vizează, printre altele, personalul centrelor ce oferă servicii sociale. Apărută în primăvară și „completată” recent cu un set de norme de aplicare, Legea 100 impune mult mai multe condiții și o birocrație mult mai mare pentru acreditarea ca prestator de servicii sociale și, apoi, licențierea fiecărui serviciu social pe care vrea să-l ofere.

În actualele condiții, acreditarea se face numai în baza prezentării unui manual de proceduri interne, aprobat de organele de conducere, manual care prevede, printre altele: „procedura privind asigurarea managementului resurselor umane, de respectare a normativelor minime de personal şi de selecţie a acestuia”, precum și „proceduri privind respectarea principiului egalităţii de şanse dintre femei şi bărbaţi şi a principiului nediscriminării”. 

Mai departe, unul dintre documentele justificative ce însoțesc cererea de licențiere a serviciilor sociale este și o listă a persoanelor angajate, care trebuie să cuprindă codurile COR și date cu privire la contractele de muncă încheiate pentru serviciile sociale existente, organigrama și statul de funcţii aferente serviciului social nou-înfiinţat pentru care se solicită licenţierea, potrivit prevederilor actuale ale Legii nr. 197/2012, modificată primăvara aceasta prin Legea 100/2024. Totodată, e necesară o listă separată a persoanelor cu care furnizorul are încheiate contracte de voluntariat şi tipul activităţii în care urmează să fie implicați voluntarii în cadrul serviciului social pentru care se solicită licenţierea. 

Această reformă a serviciilor de asistență socială, adusă prin Legea nr. 100/2024 și normele subsecvente de aplicare, prevede și „mecanisme de monitorizare permanentă a calităţii serviciilor sociale, de asigurare a transparenţei şi de creştere a gradului de prevenire a riscului de abuz şi neglijare” - cu alte cuvinte, legiuitorul a instituit în Legea 197/2012 câteva norme care ar permite autorităților să prevină situațiile în care se ajunge la abuzuri și neglijențe de genul celor care au fost prezentate în presă anul trecut.

Printre altele, noile prevederi din Legea calității în domeniul serviciilor sociale impun și transmiterea unor informații cu privire la angajați. Formularea nu e însă suficient de clară cu privire la frecvența transmiteri acestor date. Mai exact, pentru fiecare centru, furnizorii de servicii sociale trebuie să înregistreze în sistemul unic de asistență socială „situaţii statistice cu privire la: numărul de decese înregistrate lunar, numărul apelurilor efectuate la serviciul de urgenţă 112, numărul de angajaţi/numele şi funcţia, respectiv calificarea fiecărui angajat, situaţii statistice cu privire la numărul de persoane beneficiare pentru care există o hotărâre judecătorească de punere sub interdicţie şi numărul persoanelor beneficiare care au tutore desemnat, o persoană angajată sau un reprezentant al furnizorului de servicii sociale”. 

Standarde suplimentare și în ceea ce privește formarea profesională

Cu modificările aduse recent, Legea calității în asistența socială impune furnizorilor de servicii să-i trimită pe angajați la cursuri pe tema drepturilor fundamentale ale omului, a riscului de abuz, neglijare, discriminare sau tratament degradant ori inuman, dar și să le asigure accesul la supervizare profesională. 

„În programele de formare profesională pentru cursurile de calificare/specializare/instruire pentru ocupaţiile din domeniul îngrijirii şi asistenţei sociale sunt incluse module de pregătire practică referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la riscul de abuz, neglijare, discriminare sau la tratamentul degradant sau inuman, cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare”, prevede Legea nr. 197/2012. 

Desigur, nu doar privații trebuie să asigure aceste cerințe, ci și autoritățile care administrează servicii sociale: „Autorităţile administraţiei publice locale prevăd în planul anual de acţiune privind serviciile sociale administrate şi finanţate din bugetul consiliului judeţean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prevăzut de Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare, şi al cărui model-cadru este aprobat prin Ordinul ministrului muncii şi justiţiei sociale nr. 1.086/2018, programe de instruire în domeniul drepturilor fundamentale ale omului, prevenirea şi protecţia împotriva torturii şi tratamentelor crude, inumane sau degradante, pentru personalul din serviciile sociale şi îngrijitorii informali”.