Ce pași trebuie să urmeze firmele la trecerea de la raportarea nonfinanciară la raportarea de sustenabilitate

Articol scris de Dana Mihăilă, Director ESG, și Mihail Pop, Consultant.

NFRD, adoptată în 2014, a fost un prim pas important în direcția creșterii transparenței informațiilor nonfinanciare, dar nu a reușit să răspundă nevoilor în creștere rapidă referitoare la raportarea privind sustenabilitatea în societatea actuală. Astfel, CSRD a fost concepută pentru a oferi un cadru mai robust prin extinderea cerințelor de raportare, lărgirea numărului de companii vizate și îmbunătățirea consistenței informațiilor de raportare privind aspectele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG). 

În cadrul NFRD, transpunerea din România viza pentru raportare companiile cu mai mult de 500 de angajați, precum și companiile listate, băncile și companiile de asigurări. CSRD, adoptată în 2021, extinde și aprofundează cerințele NFRD, răspunzând nevoii de informații mai cuprinzătoare și comparabile și se aplică unui număr mult mai mare de întreprinderi, inclusiv companiilor mici și mijlocii listate pe piețele de capital. De asemenea, CSRD introduce cerințe mai riguroase și detaliate de raportare, cuprinse în Standardele Europene de Raportare a Sustenabilității (ESRS). Aceasta include obligativitatea auditării informațiilor raportate și necesitatea ca datele să fie incluse în raportul anual de management al companiei. 

Peși în trecerea de la NFRD la CSRD. Deoarece CSRD este un cadru mai robust, dar și mai complex în comparație cu NFRD, propunem următorii pași generali de urmat pentru companiile vizate:

1. Evaluarea dublei materialități. Acesta este un proces esențial care presupune identificarea și analiza aspectelor de ESG care sunt relevante pentru companie atât din perspectiva impactului asupra mediului și societății, cât și din perspectiva impactului asupra performanței financiare a companiei. Această evaluare ajută la determinarea aspectelor materiale care vor constitui baza structurii raportului. Prin urmare, companiile trebuie să efectueze o analiză amănunțită pentru a identifica acele aspecte care au cel mai mare impact asupra afacerii și părților interesate, asigurând astfel un raport cuprinzător și relevant.

2. Analiza relevanței indicatorilor și politicilor ESRS. După finalizarea analizei de dublă materialitate, compania trebuie să analizeze relevanța indicatorilor și politicilor specificate de ESRS. Conform rezultatelor acestei evaluări și cerințelor de reglementare ale CSRD, compania trebuie să dezvolte un plan cuprinzător pentru a atinge conformitatea cu reglementările. Acest plan include pregătirea datelor necesare pentru raportare și implementarea politicilor adecvate, firma asigurându-se astfel că toate informațiile raportate sunt precise, relevante și în conformitate cu standardele ESRS.

3. Stabilirea sau redefinirea obiectivelor și planurilor de acțiune. Obiectivele formulate și raportate trebuie incluse într-o strategie de sustenabilitate coerentă, care să fie integrată în strategia generală de business a companiei. Stabilirea sau redefinirea obiectivelor ESG implică identificarea unor ținte clare și măsurabile, precum și dezvoltarea unor planuri de acțiune specifice pentru a atinge aceste obiective. Acest proces asigură că organizația nu doar raportează informații relevante, dar și demonstrează un angajament concret față de îmbunătățirea performanței ESG.

4. Stabilirea guvernanței și proceselor de raportare ESG. Pentru a îndeplini obiectivele formulate, este crucial ca responsabilitățile și rolurile în cadrul companiei să fie clar definite. Stabilirea unei structuri de guvernanță eficiente și a unor procese clare de raportare ESG asigură că toate părțile implicate în colectarea și raportarea datelor știu exact ce au de făcut. Aceasta contribuie la o mai mare transparență și responsabilitate în cadrul companiei.

5. Raportarea riscurilor ESG. Raportarea riscurilor ESG trebuie realizată conform cerințelor ESRS, identificând și evaluând riscurile care pot afecta compania în contextul aspectelor de mediu, sociale și de guvernanță. Aceasta include atât riscurile directe, cât și cele indirecte, și ajută la dezvoltarea unor strategii de gestionare eficientă a acestor riscuri.

6. Taxonomia UE. Pentru a se conforma cerințelor taxonomiei UE, compania trebuie să dezvolte o abordare metodologică clară, inclusiv identificarea activităților economice eligibile și evaluarea conformității acestora cu criteriile tehnice de „screening”. Acest proces ajută la a determina cât de bine se aliniază activitățile companiei cu obiectivele de sustenabilitate ale UE.

7. Calcularea indicatorilor ESRS. Asigurarea acurateței colectării datelor și calculului tuturor indicatorilor ESRS este esențială pentru raportarea corectă. Aceasta include, printre altele, calcularea amprentei de carbon „Scope” 1, 2 și 3, care reflectă emisiile directe și indirecte ale companiei. Procesul de colectare și calcul trebuie să fie riguros pentru a garanta precizia și fiabilitatea datelor raportate.

8. Pregătirea unui raport de sustenabilitate. Crearea raportului de sustenabilitate în conformitate cu ESRS implică integrarea tuturor informațiilor relevante într-un document coerent și comprehensiv. Acest raport oferă o imagine clară asupra performanței ESG a companiei, facilitând transparența și comunicarea cu părțile interesate.

9. Verificarea independentă a raportului de sustenabilitate. Pentru a crește credibilitatea datelor nonfinanciare publicate, este obligatorie verificarea independentă și obiectivă de către auditori a raportului de sustenabilitate. Aceasta asigură că informațiile raportate sunt corecte și conforme cu standardele ESRS, consolidând astfel încrederea părților interesate în angajamentul companiei față de sustenabilitate.